Tacere...

Ceva pierdut demult, reintalnit dupa atata timp...




O parte a copilariei...




















Restul....nu se zice-$

De neinteles..

Poate ca nu întotdeauna ceea ce spunem este si ceea ce gîndim, iar ceea ce auzim este ceea ce am vrea sa auzim, dar asa e lăsat, sa vorbim mult doar ca sa nu uităm anumite cuvinte si sa ascultăm de dragul de a spune ca am aflat ceva...ceva ce nu ar fi trebuit rostit..nu ar fi trebuit spus, nu ar fi trebuit gîndit:|
Ştii...

Poate ca ne sta în fire sa spunem lucruri ce nu ar trebui sa le lasam sa ne părăsească , nu ar trebui pronunţate, nu ar trebui auzite de cei carora le sunt destinate si mai ales...nu ar trebui sa te facă sa le regreti..
Nu ar trebui...
...sunt cuvinte care te fac sa te gandesti mai bine la ceea ce eşti tu cu adevărat, la ceea ce simţi, la ceea ce iubeşti...
...sunt cuvinte care te pot face fericit, dar si cuvinte care te fac sa îţi pierzi pofta de viaţa.
De ce întotdeauna trebuie sa regretam ceea ce spunem, ceea ce facem?
De ce nu putem uita totul, de ce mai pastram in minte si acele greşeli pe care le`am făcut, de ce se reîntorc..
...se tot reîntorc în viaţa noastră si ne fac atat de vulnerabili..atat de mici in propria noastră fiinţa...ne răscolesc întreaga existenţă, ne ucid !!!
Ce rău te simţi atunci cînd ştii ca ai greşit o data si încă o data ...
Ce rău te simţi atunci cînd repeti aceleaşi cuvinte pe care sperai sa nu mai fi nevoit sa le pronunti vreodată..
Ce rău e sa te doară urmările faptelor tale.
Ce rău e sa ai astfel de amintiri...
Ce rău e sa nu înţelegi ...
Ce rău e sa vorbeşti aiurea...
Ce rău e sa regreti..
:|
____________________________


Dar e bine cand totul se termina si o iei de la inceput:X