Esentiala este intrebuintarea vietii, nu durata sa. - Seneca

"Viata e plina de fumusete. Observ-o. Observa albinele, copiii, fetele zambitoare. Miroase ploaia si simte vantul. Traieste-ti viata la intregul ei potential, si lupta pentru visele tale. - Ashlay Smith"








Nu am mai scris de mult.. pur si simplu nu mai gaseam in mine forta de a scrie, nu mai simteam nevoia de a face acest lucru.
Si de ce tocmai acum scriu? De ce tocamai in seara asta?
Pentru ca am realizat cateva lucruri pe parcursul ultimelor zile: am avut puterea de a-mi abandona vechile obiceiuri si "prietenii" care nu-mi aduceau nimic bun in viata, am invatat sa cred in mine, sa cred mai mult in fortele mele, sa imi doresc sa cunosc, sa cercetez, sa studiez fiecare particica a unui lucru ce mi se intampla, sa nu-l mai privesc ca pe un simplu lucru, cum il priveam pana acum.
Am dat peste o persoana minunata, o persoana care a avut puterea de a ma schimba si nu a facut asta fiindca o avea in plan. M-a cucerit prin vorbele lui. Mi-a povestit cu atata pasiune si cu atata daruire, s-a adaptat atat de bine subiectului despre care imi vorbea incat a reusit sa ma introduca si pe mine in acea lume, sa ma faca sa`mi doresc aceasta cale a cunoasterii, sa fiu altfel, sa analizez fiecare cuvant pe care il spun sau il intalnesc. M-a facut sa ajung in acel moment al vietii in care sa-mi dau seama ca pot face ceva cu folos, ca timpul e pretios, ca nu merita sa fie irosit pentru ca mai apoi sa regreti ceea ce nu ai facut.

Fiecare persoana din viata ta iti aduce ceva in plus, te face sa te cunosti mai bine, sa-ti dai seama cine esti cu adevarat, te indeamna sa iti cuceresti propria lume, sa fii constient de valoarea pe care o ai si de lucrurile marete pe care le poti face.

Pura intamplare a fost sa dau peste un site, sa citesc ceea ce scria un baiat acolo.
Cata sensibilitate in acele cuvinte, cata pasiune..! Am citit si am simtit ca ceva se schimba in interiorul meu. Vorbele lui au avut atata putere asupra mea. Au fost atat de impunatoare, m-au facut sa gandesc altfel, sa simt altfel.
Doua persoane.. am ascultat doua persoane si m-am regasit, mi-au dat un stimulent pentru a face ceea ce mi-am propus, dar de care niciodata nu m-am apucat .

Si vezi cum ti se poate schimba viata intr-o singura seara, cate poti face intr-un singur minut, cate poti realiza dintr-o pura intamplare.


"Tragedia vietii nu este ca se termina atat de repede, ci ca asteptam atat de mult sa o incepem. - W. M. Lewis"

"Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad. - John Burroughs"

"Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai fi suferit niciodat din dragoste. Danseaza ca si cum nimeni nu s-ar uita. - Mark Twain"

"Nimeni nu poate sa se intoarca in timp si sa fabrice un nou inceput, dar oricine poate incepe azi si sa fabrice un nou sfarsit. - Maria Robinson"

Iubind...

Nimeni nu a crezut vreodata in ei. Nici macar ei insusi nu au crezut vreun moment, la inceputul relatiei ca vor sta impreuna atata timp si ca vor invata atatea unul de la altul, fara sa-si dea seama.

Este vorba despre 2 persoane care au pornit cu stangul, inca de la primele contacte. Se vedeau zilnic prin parc, insa nu vorbeau unul cu altul, cand au schimbat primele lor vorbe, baiatul a fost un increzut, fata a facut-o pe tupeista....Erau amandoi mandrii, orgoliosi. Destinul a facut ca ei doi sa ajunga sa faca parte dintr-o gasca si sa se vada mai mereu, insa nu se suportau unul pe altul. Incet, incet fata a inceput sa il placa pe baiat, insa el continua sa nu prea o suporte. Din joaca in joaca, au ajuns sa iasa o data , de doua ori impreuna prin parc, la plimbare. s-au asezat pe o banca , din vorba in vorba, din vrajeala in vrajeala, ea ii fura un pupic nevinovat si se ascunde cu capul in bratele lui. El ii zambeste si o saruta pe frunte. De acolo a pornit totul... Ziua aia, ora aia, minutul ala, toate au fost decisive pentru ei doi.
Timpul trecea, ei doi se intelegeau din ce in ce mai bine, insa era o diferenta tot mai evidenta intre ei. Baiatul statea noaptea cu "golanii" din cartier, fata vroia sa-l schimbe, insa era greu. A gresit si el, a gresit si ea, insa ceva a fost mai presus decat supararile care ii urmareau la orice pas ...era acel ceva ce ii impaca de fiecare data, le dadea amandurora puterea de a`i ierta celuilalt greselile si de a trece mai departe, increzatori. Lunile au trecut, ei au trecut prin despartiri, prin impacari, au fost momente in care certurile au fost groaznice pentru ea, probabil ca si el a suferit, insa peste toate astea sunt acum impreuna si se iubesc mai mult ca oricand. Si asta pentru ca orice ar zice lumea, care nu este deloc de acord cu relatia lor, acea lume care vrea cu orice pret sa ii desparta si care a stat la baza multor certuri dintre ei doi, ei se iubesc si dragostea lor va fi mereu deasupra tuturor celorlalte lucruri.
Ce mai conteaza prieteni, parinti, bani, distractii, lumea, cand exista dragoste la mijloc?
Ce mai conteaza toate rautatile printre atatea momente de fercire traite de ei doi?
Ce rost mai au regretele printre atatea clipe minunate impreuna?
De ce sa se desparta doua suflete care se iubesc si care nu au deranjat niciodata pe nimeni cu iubirea lor?
Continuand drumul pe care au pornit in doi, aratand celorlalti prin ce sacrificii poti trece alaturi de persoana iubita, iti poti trai linistit povestea de dragoste si poti fii alaturi de persoana pe care o iubesti si de care esti iubita.
Cei doi indragostiti si-au croit drumul aceste in doi si spera ca intr-o zi sa poata fii linistiti , sa fie lasati sa traiasca asa cum merita, sa poata fi intelesi de cei din jur .
Iubirea trece prin tot, apa sau foc...
Iubeste si daruieste`te complet doar aceluia care te merita:*

Independent

Uneori ne dorim sa fim independenti, sa avem libertate in deciziile noastre , sa fim proprii nostri mentori, sa avem puterea de a trece peste obstacolele ce ne asteapta la orice pas. Ne dorim independenta pentru a ne simti liberi, pentru a cauta in noi cea ce stim deja sa facem si pentru a duce un lucru la bun sfarsit... pentru ca bucuria este mai mare atunci cand finalizezi o treaba cu succes.

Liberatatea este un sentiment profund, e ca si zborul lin al unei pasari, ce se inalta in strafundul cerului, pentru ca mai apoi sa se lase in voia aerului ce o indruma. In calea sa intalneste pericole, curentii de vant puternici, caldura prea mare a Soarelui, avioane ce au tendinta de a-si croi un drum spre cucerirea nemarginitului, ploi, tunete, frig..Dar toate acestea nu pot zdruncina zborul final al ei.

Libertatea te face sa isi doresti tot mai mult, sa dai totul din tine, sa-ti doresti sa atingi perfectiunea, acea perfectiune la care aspiri intreaga ta viata.

Esti independent, esti liber.....poti sa iti croiesti de unul singur un drum prin viata, poti urca tepte, dar le poti si cobori, in aceeasi masura. Totul depinde de tine...cat de inteligent esti, ce decizii adopti , spre ce cai te indrepti, ce prieteni ai si ce dusmani, cum vei evolua in aceasta lume, sunt multe aspecte din viata de zi cu zi insa, care iti naucesc aceste vise...cele de a face totul pe cont propriu. Trebuie sa ai pe cineva care sa te indrume in cursa sa, caci pericolele te pandesc la orice pas si nu poti trece printre ele fara o anumita experienta de viata, care sa te faca puternic, sa poti rezista rautatilor, sa stii ce e mai bine pentru tine, sa stii cum sa iti rezolvi problemele care te apasa, trebuie sa ai prieteni carora sa li te poti confesa...

Nu iti dori libertatea suprema, caci e cale lunga pana la ea si nu prezinta deloc avantajele pe care tu vrei sa le vezi. Gandeste-te ca uneori independenta, poate sa fie un dezavantaj... esti singur, iei decizii, nu ai un partener pe care te poti baza, caruia sa ii ceri o parere intr-o situatie critica, sa ii prezinti esecurile tale, caci perfectiunea e mult pea departe de realitate.
Poti face lucruri bune , dar trebuie facute cu cineva in preajma ta...nu trebuie sa te ajute in realizarea acelui lucru, insa te poate sfatui, iti poate intinde o mana daca simtit ca te impiedici si ca nu mai ai de facut nimic.

A fi independent nu este tocmai acel lucru de care ai nevoie in viata de zi cu zi. Croieste-ti libertate printre ceilalti, retrage-te cand ai nevoie, insa invata sa iti tii prietenii aproape .

Doar tu si eu

Si inc-o data parc-as vrea

Ca eu sa fiu numai a ta.

Si inc-o data sa-mi amintesc

Cum era sa te iubesc.



Sa te tin iarasi in brate

Sa-mi zambesti, sa uit de toate.

Sa ma faci sa fiu iar eu,

Sa revii iarasi al meu.



Sa ne-amintim cum ne strangeam

De mana noaptea, cum ne pierdeam.

Cum nimic nu mai conta,

Cand eram numai a ta.



Acele nopti, acele zile,

Acele soapte si suspine,

Acele versuri si melodii

Amintirile-s inca vii.



Sa ne-amintim de amandoi,

Sa ne sarutam in ploi,

Sa fugim in miez de noapte

Sa m-alinti iarasi prin soapte.



Inc-o data sa te vad,

Inc-o data sa-mi zambesti,

Inc-o data sa ma strangi

Inc-o dat`sa ma saruti.



Sa dam timpul inapoi,

Sa fiu eu, tu si noi doi

Sa ma iubesti o noapte iar

Sa ajung pana in rai.



Un zambet si un suspin,

O lacrima cu venin,

O iubire implinita,

O despartire nereusita.





Toate le voi retrai

Cand ma voi intoarce..

Si toate le voi simti

Cand te voi strange-n brate.



Si ai sa simti ca sunt la fel,

Caci vei fi langa mine.

Si vreau sa vad ca lumea rea

Nu te-a schimbat pe tine.



Eu sunt aceeasi, ca si ieri

Si te iubesc intruna.

Si vreau sa stii ca multe sunt,

Dar niciuna ca mine.



Caci eu am fost numai a ta

Si-asa voi ramane,

Ca ne-mpacam sau poate nu,

O s-astept pana maine.



Si poate ca nu cred nici eu

In toate-aceste lucruri,

Dar amintirile cu noi

In suflet le voi tine.



Poate-i mai bine fara noi,

Poate sunt doar eu insami,

Dar stii ca noptile fara tine,

Sunt toate, toate tulburi.



Si stii prea bine ca-ntre noi

Punct nu se va pune

Ne vom intoarce intr-o zi

Sa fim doar eu cu tine.



Atunci totul ne va lega

Si vom fi impreuna.

Caci nimeni nu poate desparti

O inima prea buna.



Ca ne-am iubit si ne iubim

Si asta mult conteaza.

Caci ce este si-a fost al nostru

Pe toti intereseaza.







Dar a fost greu si-am rezistat

Am mers tot mai departe.

Si poate-o sa vad intr-o zi

Ca toate-au fost desarte.



Nu cred nici eu, nici tu asa

Si nimeni n-ar putea

Sa lase 2 inimioare

A nu se mai vedea.



E mult prea crud, e mult prea rece

Ceea ce s-a-ntamplat.

Ca am plecat de langa tine

Si tu m-ai asteptat.



Si am sperat, am tot sperat

Si sa te uit as vrea.

Dar stii ca nimeni n-ar putea

De langa mine sa te ia.



N-ai sa permiti asa ceva

Nu ai sa poti uita

Tot timpul care ti l-am dat

Tie din viata mea.



Prin cate am trecut atunci

Ca sa fim impreuna.

Cu cata lume m-am luptat

Ca sa te am pe tine.



Si cat efort tu ai facut

Sa ma tii langa tine.

Si cate ai indurat

Doar tu de la mine.

O prietenie

Cine-ar fi crezut ca intr-o zi se va sfarsi

Cine-ar fi crezut ca prietenia va muri ?

Stiam ca atunci cand eşti prieten adevărat

Eşti lângă cel de lângă tine, orice ti s-ar fi intamplat.



Credeam ca te cunosc prea bine ca sa mă insel aşa

Ştiam ca prietenia noastră veşnic va dura

Doream sa fiu alături de tine mereu

Sa radem la bine, sa trecem de greu.



Voiam sa cred ca te ştiu deja

Voiam si-acum sa cred ca nu ai fost aşa.

Nu m-ai lăsat atunci cand mi-a fost greu

In mintea ta atunci eram doar eu.



Cum poate-o prietenie sa treacă prin foc si para

Cum poate`o prietenie tragic sa nu moara ?

Cum pot sa stau acum si sa mă gândesc

La clipele frumoase ce nu le mai trăiesc ?



Am fost lângă tine si te-am îndrumat

Eram amandoua si ne-am ajutat.

Prietenie…cuvânt ce mult el spune

Dar din pacate,nu poate sa ne-adune.



Asta e gândul unei fete dragi

Căreia de tine prea mult i-a pasat.

Credea ca ţii la ea si o vei ajuta,

Aşa cum a făcut cu tine cândva.

Tu, numai tu…

Am nevoie de tine, la fel ca luna ce are nevoie de soare pentru a străluci,

Vreau sa te ţin lângă mine,esti singurul pe care- l pot iubi.

Îmi doresc sa fim aproape, chiar daca lumea vrea altceva

Nimeni vreodată n-o sa ne despartă, eşti al meu si sunt a ta.



Daruieste-mi iubirea pe care o simţi in fiecare zi aşa intens

Lasă-mă sa simt bucuria rupta parca dintr-un vers

Tine-mă aproape de tine, nu mă lasă sa plec cumva

Repeta-mi întruna : « Te iubesc,esti doar a mea !

Privind in urma

Abia acum iti dai seama ca atatea eforturi, atatea lupte cu ceilalti, tot ceea ce ai facut ca sa iti mearga bine, toate au fost in zadar.
Usor, usor, lumea te`a indepartat de persoana pe care o iubeai, singura persoana la care tineai cu adevarat, pentru care erai in stare sa faci orice. dupa toate rautatile spuse de cei de langa tine, ai ajuns si tu sa gandesti la fel ca ei, ai ajuns sa faci acelasi lucru ca ei si anume sa te ghidezi dupa alte principii fata de cele dupa care te ghidai in trecut.
Cum au putut acestea sa ajunga atat de adanc in tine, cum ai putut sa inchizi ochii la barfele altora, dar ele sa ajunga in tine, cum ai putut sa te transformi atat de repede intr-o alta persoana?
De ce iubirea voastra nu va salvat? De ce nu a fost atat de puternica incat sa poata rupe lanturile astea blestemate care te-au cuprins? De ce EL nu a fost alaturi de tine atunci cand aveai nevoie de el si te-a lasat sa cazi in prapastia care a despartit 2 suflete?

Ai simtit pe propria piele cum e sa incerci din rasputeri sa schimbi deciziile anumitor oameni si ii faci sa nu mai fie atat de rai si ai devenit tu acum o persoana de-a lor. In loc sa ii tragi in sus, ai cazut prada lor si te-au doborat.
Privesti in urma si regreti tot ce ai facut pentru iubirea voastra, dar regreti de asemenea si faptul ca nu ai fost in stare sa pastrezi ceea ce ai visat sa ai.

Si acum ce mai e de facut?
Nimic!
Poti doar sa iti amintesti de toate acele clipe minunate pe care le-ai petrecut alaturi de EL si poti spera ca vei intalni pe cineva care sa te merite si care sa te poata face fericita. Pe cineva care nu se va lasa doborat la primul obstacol si care va fi in stare sa mearga cu tine oriunde, pentru a va salva iubirea.
Atunci de abia te poti lasa purtata de val, caci el va avea grija de tot si de toate. Atunci iti vei putea pune viata in mainile lui si te vei putea lasa coplesita de emotiile puternice ce va vor apasa pe amandoi...





...Dragostea Adevarata...

O noua zi..

Imagineaza-ti...


... o noua zi, in care Soarele a aparut pe cerul cristalin de dimineata, o noua zi in care poti evada in lumea ta...o zi in care poti opri timpul in loc doar pentru a face ceea ce ti-ai propus. o zi in care pe Pamant nu existi decat tu si ea, persoana iubita... voi doi, singuri in Univers, fara oameni care sa fie impotriva voastra, fara guri rele care sa se lege de voi, fara barfe care sa va strice relatia.

Imagineaza`ti ca pentru o zi poti face tot ce iti doresti, fara sa strige cineva dupa tine ca nu ai facut bine, o zi in care poti sa strici totul fara a sta cu teama ca va vedea cineva, o zi in care tot raul va fi uitat, tot ce a durut va trece, o zi in care renasti.


Imagineaza`ti cat de fericita ai putea fi in ziua aia, numai a ta... stand cu el de mana, 2 copii plimbandu`se la apus pe malul marii, urmarind Luna ce isi face aparitia pe cerul instelat. Va plimbati usor, va asezati pe nisipul atat de fin, privind marea ce se agita in jurul vostru...

Imagineaza-ti ca poti inchide tot raul intr-o sticla si il poti arunca departe, intr-un loc in care nu se va mai intoarce...


Imagineaza-ti ca poti face ceea ce vrei, imagineaza-te libera, imagineaza-ti ca zbori, imagineaza-te stand in brate cu persoana iubita, imagineaza-te fericita, imagineaza-te departe de toti oamenii, imagineaza-ti o lume in care esti doar tu.


Si acum deschide ochii si nu mai visa!

Tacere...

Ceva pierdut demult, reintalnit dupa atata timp...




O parte a copilariei...




















Restul....nu se zice-$

De neinteles..

Poate ca nu întotdeauna ceea ce spunem este si ceea ce gîndim, iar ceea ce auzim este ceea ce am vrea sa auzim, dar asa e lăsat, sa vorbim mult doar ca sa nu uităm anumite cuvinte si sa ascultăm de dragul de a spune ca am aflat ceva...ceva ce nu ar fi trebuit rostit..nu ar fi trebuit spus, nu ar fi trebuit gîndit:|
Ştii...

Poate ca ne sta în fire sa spunem lucruri ce nu ar trebui sa le lasam sa ne părăsească , nu ar trebui pronunţate, nu ar trebui auzite de cei carora le sunt destinate si mai ales...nu ar trebui sa te facă sa le regreti..
Nu ar trebui...
...sunt cuvinte care te fac sa te gandesti mai bine la ceea ce eşti tu cu adevărat, la ceea ce simţi, la ceea ce iubeşti...
...sunt cuvinte care te pot face fericit, dar si cuvinte care te fac sa îţi pierzi pofta de viaţa.
De ce întotdeauna trebuie sa regretam ceea ce spunem, ceea ce facem?
De ce nu putem uita totul, de ce mai pastram in minte si acele greşeli pe care le`am făcut, de ce se reîntorc..
...se tot reîntorc în viaţa noastră si ne fac atat de vulnerabili..atat de mici in propria noastră fiinţa...ne răscolesc întreaga existenţă, ne ucid !!!
Ce rău te simţi atunci cînd ştii ca ai greşit o data si încă o data ...
Ce rău te simţi atunci cînd repeti aceleaşi cuvinte pe care sperai sa nu mai fi nevoit sa le pronunti vreodată..
Ce rău e sa te doară urmările faptelor tale.
Ce rău e sa ai astfel de amintiri...
Ce rău e sa nu înţelegi ...
Ce rău e sa vorbeşti aiurea...
Ce rău e sa regreti..
:|
____________________________


Dar e bine cand totul se termina si o iei de la inceput:X

Ce zi!

Asa se intampla mereu...ziua este frumos, ai o stare atat de buna, esti fericita,iar spre seara apare o veste sau se intampla ceva care iti rapeste acea stare:|
Azi...a fost o zi ca toate celelalte,nu s-a intamplat nimic deosebit, insa aveam o stare buna.
Iar seara...


Totul a pornit de la o prostie...o prostie.....
Mai intai unul, apoi altul si asa mi`au stricat ei seara.
Ce chestie!;)




















[hai las`o balta:|]

o zi...

O zi frumoasaaaaaaaaaaaaaa!

:-???

i: poate ca nu a vrut sa faca asta.a vrut doar sa nu ma ingrijoreze pe mine.
d: m-a mintit si asta este cel mai grav lucru. nu ar fi trebuit sa imi ascunda asta. nu ar fi trebuit sa ma minta.

i: a gresit si el, stiu ca nu se va mai repeta.
d: asta face de fiecare data, te minte, te minte, te minte...

i: el ma iubeste, doar ca mai greseste uneori.
d: iti greseste tot timpul. chiar vrei sa ai o astfel de relatie?

i: este bine sa il iert si sa trec cu vederea.
d: ca sa poate repeta lucrul asta la nesfarsit?

regret...

uneori aruncam vorbe-n vant fara sa ne gandim ce consecinta poate avea ecoul lor..
uneori lasam orgoliul sa ne conduca deciziile si nu ne gandim cat rau ne facem..noua insine...
regreti, insa poate e prea tarziu, iar orgoliul tau nu te lasa sa dai inapoi!
si vezi cum povestea voastra o ia spre final, fara ca tu sa poti face ceva...

Poate...

"Poti fi infidel, dar niciodata neloial."





Poate ca unii au dreptate, poate ca nu ma gandesc intotdeauna la ceea ce fac si vreau tot mai mult, desi am tot ce-mi doresc si nu imi dau seama de asta.


Oricat as incerca, oricat as promite, gresesc o data, gresesc si a doua oara...pur si simplu!


Dar ce conteaza?:)) nu are nicio importanta pt mn..orikm nu imi bat prea mult capul cu asta;;)

Eh...

Viata merge inainte nuh?:))

Biscuuu

1...2...3...4, daca m`as fi chinuit putin..dar eh:)) prea multi intr`o singura zi..

ce atatia biscuiti?
:))
:>




dar au fst buniii:>:>:X:X

Singura..

Cerul se maniase cumplit,aruncand tunete si fulgere, copacii pareau ca vor sa se desprinda de la sol, vantul vajaia in tot tinutul, orasul era pustiu, fara urma de vietate macar,iar ea era trista, abatuta,plimbandu`se pe o alee intunecata, din spatele unui bloc.
Nu ii era frica de ploi, de vant, defrig, de oameni, de nimic. Era pe lume doar ea ..si propria-i constiinta.
Se aseaza intr`un coltisor, se ghemuieste si plange.
Varsa lacrimi amare pentru tot ceea ce a insemnat viata ei, pentru singuratatea pe care a trebuit sa o indure.
Si a trecut o zi, si au trecut 2,3...
Si fata statea acolo, inghetata, singura.








Deodata, un om scund, un pitic, o fiita ciudata, dar foarte frumoasa a luat`o de mana si a dus`o departe..
Intr`un taram fermecat, in care soarele zambea, insotiindu`o la fiecare pas pe care il facea, vantul abia daca iti atingea obrazul, florile intorceau capul una dupa alta si te incantau cu miresmele lor...acolo, fata se simtea in siguranta..
Acolo era lumea ei.
Acolo era visul ei.
Acolo era ea...

....

"Toata lumea imi spune "" viata merge inainte !" Degeaba, ca fara el...sunt doar un joc de cuvinte... :|”


Mi-e dor de toate acele momente alaturi de EL.
Mi-e dor de ziua aceea, mi-e dor de valuri, mi-e dor de glasul marii ce ne incanta auzul, mi-e dor de acele seri, mi-e dor de glumele lui, mi-e dor de ochii lui, mi-e dor de greselile pe care le facea.
Mi-e dor de multe lucruri.. m-as intoarce, daca ar fi posibil, macar o data in trecut pentru a schimba ceva.
...as schimba multe lucruri, cu siguranta nu as repeta greselile facute, dar...vise si iarasi vise.Poate ca intr-o zi amintirile vor fi traite in prezent, poate nu e totul pierdut; Poate el se va intoarce intr-o zi la mine, poate ca ne vom impaca, poate nu vom mai gresi ca alta data..poate vom fi fericiti..POATE..
Of...De ce nu stim noi sa apreciem niciodata ceea ce avem?
De ce lasam sa ne scape tot de e frumos si alergam mereu dupa placeri de moment?:(
Ce prostie! Ce mare prostie!









Mi-e dor...:(

Iubind....

-Ia-ma de mana si nu imi da drumul! ii spuse ea, cu glasu-i cristalin.
-Priveste-ma in ochi si spune-mi ca nu iubesti o alta fiinta pe lumea asta inafara de mine! ii raspunse el.
-Vreau sa fiu mereu cu tine, ia-ma in brate si du-ma departe, arata-mi ceea ce este dincolo de ...toate acestea.
-Crezi in mine si iti voi indeplini orice dorinta!
-Cred...cred si stiu ca tu esti doar al meu...
-Iar tu esti numai a mea...
Si, luand-o de mana,ii cauta privirea inocenta cu ochii sai arzatori si plin de dorinta si ii promise iubire vesnica, iar ea, il strange la piept si devine a lui...numai a lui...
Numele sau este tatuat in inima sa, sarutul sau pe buzele ei..iar el, el era vesnic al ei....
Si nimeni nu va putea schimba vreodata asta!
...Caci ei se iubesc prea mult...

Indiferent….

„Fii tu insati si nu lasa pe nimeni sa te schimbe.”



Cand crezi ca totul merge bine si cand eşti in sfarsit fericita, cand crezi ca ai trecut peste obstacole si ai scăpat de probleme, cand in sfarsit te împaci cu cei dragi si te linistesti,atunci…tocmai atunci intervine altceva. Mai întâi apare un lucru, ceva pe care începi sa-l iubeşti si te face fericit, apoi treci peste probleme si îl accepţi aşa cum este,dupa care ajungi sa-l urasti.’A URI ‘suna rau..chiar foarte rau.dar asta e adevarul.ii urasc.pur si simplu ii urăsc. De ce cred ei ca mă ajuta cand nu fac ddecat sa-mi strice totul ?planuri,vise,viitorul.de ce se baga daca nu ştiu nimic ? de ce ? ce o sa rezolve prin asta ? vor sa-i urăsc mai mult ? nu am cum. mai mult de atât nu exista. Si totuşi e acolo ceva sau cineva pentru care traiesti si care te face sa treci peste toate problemele. Te face sa priveşti inainte,sa zabesti,sa iubeşti din nou…poate sa redea ceea ce credeai pierdut. si e un sentiment atât de frumos..sa iubesti,sa fi iubit..pacat insa ca va exista întotdeauna cineva care iţi va umbri iubirea..si se întâmpla ca acea persoana sa fie exact cel care…ti-a fost mereu alături si aveai atâta încredere in el. credeai ca el te va ajuta sa urci, insa nu face decât sa te doboare. sa te doboare…oare ii pare bine sa te vadă mereu suferind ? nu, nu te vede. el nu te vede, pentru ca tu nu ii araţi. Eşti o fire puterica si pentru nimic in lume nu l-ai face sa te creadă slaba.esti puternica in fata lui, in fata lor, in fata tuturor. dar in fata ta ? tu cum te vezi ? iţi plângi de mila ? nu, nici măcar atat.esti prea orgolioasa. tu nu suferi niciodata.tu nu vezi asta. tu nu vrei sa simţi asta. insa inima ta simte,aude,vede…ştie ca ceva merge..sau mai bine zis nu merge deloc..deloc..insa tu eşti tare, nu cedezi,puternica,increzatoare.asa ai vrea sa fi. dar ştii ca nu esti,desi nu vrei sa accepti.te doare ca treci prin asta, te doare indiferenta celor din jur, te doare indiferenta celui de lângă tine, cel care era sprijinul tau,te doare…si te doare cand gresesti, cand vezi ca el te-a iertat deşi i-ai greşit, cand o vorba e aruncata in vânt, cand lumea se prabuseste in jurul tău. Si atunci vine acel nou el, eroul tau,cel care te salvează din situaţia asta in care te afli. si iar devii fericita si zambesti. Treci prin clipe minunate, dar …nu trece mult si gânduri sumbre iţi vin in minte. De ce te alina el si nu cel care ….care trebuie sa-ti fie mereu alături ?de ce ?

Viata

<>


Ne-am gândit vreodată ce valoare are? Cu ce putere magica este înzestrata aceasta?Eu una, va spun sincer ca nu prea mi-am bătut capul cu asta pana acum.De ce? E foarte simplu!Fiindcă lumea in care trăim e mult prea ocupata pentru a avea timp sa se gândească la micile bucurii de toate zilele.Cum vad eu viata?Pai...Mă trezesc dimineaţa, plec la liceu, vin seara târziu pe la ora 20:00, de obicei, mănânc puţin si dorm, iar a doua zi o iau de la capăt.Cam asta e viata mea. Plictisitoare, foarte plictisitoare...Nici nu-mi dau seama cand trece.Azi mă uitam in calendar si am constatat ca suntem in 12 februarie. Wow!Ce repede a trecut vremea! Da, a trecut repede fiindcă nu am făcut nimic ..nimic.. Acelaşi program in fiecare zi, aceeaşi monotonie, aceleaşi ore, aceiaşi colegi, aceiaşi prieteni, acelaşi iubit (slava domnului pentru cea din urma).Trebuie sa fac ceva nou cu viata mea, sa simt intradevar ca trăiesc.Trebuie sa fac ceva pentru mine si am început deja.Mi-am propus multe lucruri si anul acesta va fi cu siguranţa mai bun decât celalalt.Nu vreau sa fiu mereu înconjurata de aceleaşi persoane, sa le las ocazia prietenilor sa-mi vadă slăbiciunile si multe altele.Tu, cel care citeşti aceste rânduri acum, iţi formezi o imagine despre mine si poate vei fi dezamăgit daca vreodată vei avea ocazia sa mă cunoşti si sa-ti dai seama ca sunt altfel. Avem 2 vieţi diferite una de cealaltă.Aspectul e una, iar personalitatea e alta.Întotdeauna mi-am dorit sa fiu o persoana buna, sa fac lucruri utile in viata, dar pana acum mi se pare ca am făcut atât de puţine....Ştiu ca generaţiile s-au schimbat , ca trăim intr-o lume virtuala acum:"net" si "mess" ori"CS".. si asta are un mare impact negativ asupra creşterii noastre spirituale. Cartile sunt lăsate ca "bibelouri" in biblioteca, daca avem chef de ore bine, daca nu, mai da-l "dracu" de liceu, ca s-aşa e o pierdere de timp..Ei bine, poate ca eu nu m-am schimbat o data cu ceilalţi.Cartile mele stau pe birou si mă asteapta seara de seara pentru a le citi, iar şcoala reprezintă cel mai important lucru din viata mea.De ce sa realizez mai târziu ca sunt o needucata, ca habar nu am ce-i aia problema sau exerciţiu, ca habar nu am cat fac "2*6=?" .Ce o sa -mi faci? Poate ca mă vei ocoli sau poate vei începe cum fac toate papagaliţele acum "foata la naiba in puii mei ia uite-o si pe aia care citeşte mereu .! e nebuna fata! nu ştie deloc sa-si trăiască viata foata! la naiba!"Crezi ca mă incalzeste cu ceva intriga ta?:))Nu! Chiar deloc! Am invatat ceva in anii astia: ca nu exista prieteni adevarati, ca nu trebuie sa te iei după ceilalţi, ca nu exista IUBIRE, ca nu exista băiat care sa aibă trăsături de baza proporţionale.Unii sunt frumoşi foc, au maşini de mii de euro, dar dau p-afara de prosti ce sunt. alţii, dimpotrivă, sunt uraţi si "tocilari"..din cand in cand se mai gaseste cate unul frumos si deştept, dar nu te poate intelege, ceea ce rezulta ca nu va potriviţi.Hai sa-ti spun cum vad eu băiatul perfect : un sfert de frumuseţe exterioara se contopeşte cu un sfert din frumuseţea interioara, se mai adaugă un sfert de inteligenta, iar cea a rămas se împarte intre iubire si intelegere.Cam aşa vad eu "Perfectul"..Nu am nevoie de mai mult.Nu-mi trebuie!Lumea asta ar trebui sa-si aducă aminte ce-i aia frumuseţe interioara si sa invete sa se redescopere pe ei insusi căci nu se mai cunosc. Aşadar, viata mea a prins puţin contur si începe sa se definească.Acum pot spune ca trăiesc cu adevărat , fiindcă lumea mea virtuala o reprezintă doar cartile, ca nu-mi pierd ore in sir in fata oc-ului, deşi acum sunt in fata lui, trăiesc in realitate, aşa cum ar trebui sa traiesti si tu!SI LA SFARSIT " BOOM!"

In trecut

„Si acum incerc sa`ti mai aduc aminte,
Cat ne`am iubit odata si cate tin eu minte.
A fost mereu frumos pan`ce tu ai plecat,
Si`n mijlocul drumului pe mine m`ai lasat.
Acum degeaba plangi si vrei sa mai revii,
Eu nu te mai vreau, atunci eram copii...
Acum am mai crescut, iubirea a trecut,
Caci tu nu ai stiut sa tii ce ai avut.”


Ai crezut ca el va fi alături de tine mereu, la bine si la greu, ca veţi trai împreuna clipele frumoase si veţi depasi amândoi obstacolele, insa a murit….clipa a trecut..el inca este, tu inca esti,dar nu mai sunteţi amândoi. Ceva s-a intamplat..ceva..ce nu poate fi explicat, nu poate fi inteles de voi, aceia care nu aţi fost in locul lor.
Eu inca te privesc, eu inca te ating, eu te simt inca lângă mine…
iar tu, tu ce faci ? M-ai uitat ?Aşa de repede ?
Nu, nu cred !ştiu ca nu e asa!
Razi !
Crezi ca nu mi-am dat seama ? Crezi ca sunt tot acel copil de odinioară ?
Dragul meu, am crescut,stiu mai multe, simt mai multe.. mi-ai arătat chiar tu, poate nu ti-ai dat seama, poate ca nu ai vrut..Atunci de ce ne-am întâlnit după atâta timp ? Ca sa depanam amintiri ? Ca sa ne aducem aminte de vremurile bune ?
Nu. nu cred ! De ce sa ne amintim ?De ce sa retraim iarasi ce a fost ? Priveste-ma in ochi si spune-mi ca m-ai uitat. Spune-mi doar si te voi crede.
Nu, nu poţi ! Stiu asta ! Vad asta !
Se vede in ochii tai. Ma priveşti altfel.. te schimbi total cand mă privesti.. ai o figura draconica, ai o strălucire impresionanta…încerc sa mă abtin, am suferit mult, dar nu voi mai face asta a doua oara. Am trăit o data ,a fost de mult, de ce sa ne amăgim iar ? Stii bine ca nu o sa meargă. Si atunci de ce sa încercam ? Lasa-ma, uita-ma, nu mă crede,
Stii ca nu asta simt ! Eu inca te vreau, dar cum ? Avem fiecare vieţile noastre acum, lumea noastra, gasca noastra, fiecare traieste diferit. Ne mai privim o data, tristi, cu ochii inlacrimati si lăsam o lacrima sa stearga clipele frumoase petrecute ODATĂ…o singura data…
Te-am UITAT !

Doar nişte cuvinte..

« Si tacerea e un raspuns. »
De de ce mă indemni sa vorbesc cand eu nu vreau? De ce vrei sa iţi arunc vorbe goale, cand iţi dovedesc ceea ce simt?Tu vrei mai mult,stiu asta, dar de ce nu te gandesti ca este mai bine aşa?Lasa`ma in voie, căci sunt un suflet liber, am nevoie de libertate, de mult mai multa libertate.........dar, daca tu nu mă intelegi,atunci de ce sa mai privesc viata ca înainte? Mai are vreun rost?Mai are rost sa trăiesc cu amintirea primei întâlniri?Mai are rost sa trăiesc cu amintirea primului tău sărut?Ai sa`mi zici ca da...ca totul are un rost pe lume, insa eu vin si iţi zic ca nu`i adevarat.Oare niciodată nu te inseli pe tine însuti?Oare întotdeauna gândul tău este curat?Eu nu prea cred...aşa ca lasa`ma...Vorbele nu înseamnă nimic pentru mine..vorbele nu`s decât nişte cuvinte aruncate acolo, pe strada, in aer, atunci cand eşti plictisit sau cand ai chef sa`ti baţi joc de cineva..:-j..Lasa`le....da`le la o parte...traieste`ti viata prin fapte, căci nu ştii cand se va termina.Lasă vorbele sa`si împlinească rostul numai după ce eşti sigur ca sufletul tău are nevoie de mai mult pentru a se implini..atunci poţi folosi cuvintele..atunci vei simţi magia lor...doar ATUNCI........

Simplu: ”Te iubesc!”

„Limba inimii nu are nevoie de cuvinte
pt a se face inteleasa…ea este scrisa in ochi.”




As putea începe cu istorisiri lungi, cu mii si mii de definiţii încurcate, as putea explica in termeni stiintifici, insa nu o voi face. Si ştii de ce? Fiindcă nu vreau sa te plictisesc cu istoria romanilor si nici cu definiţia teoremei lui Pitagora, nu vreau sa vorbesc in limbaj stiintific deoarece acolo nu exista ceea ce vreau eu sa transmit...Subiectul de azi e unul foarte delicat, cel puţin pentru mine, cea care crede cu adevărat in "EL"...Ei, o sa zici ca m-am lungit prea mult cu vorba! Da! Aşa este! Dar, daca ai avut răbdarea sa citeşti pana aici sunt sigura ca vei urmări in continuare, asta doar daca nu eşti prea "cocos" pentru ceea ce va urma.Hai sa deschidem subiectul, sa nu ne mai lungim atât. Nu de alta ,dar stiti si voi cum e in tara noastră: hârtia e prea scumpa, cerneala costa mii de euro, ca sa nu mai zic ca nervii cititorului vor face febra musculara:))....Gata, uite acum va voi introduce in tema de azi..."Tema"..uhh! Ce urat a sunat nu? Cine isi doreşte teme? Cine le vrea?De ce va ţin atât in suspans? Ei bine, pentru ca acum incep..Dupa cum am zis, am ales un subiect delicat.."Încet draga sa nu se farame".Poţi ghici care e acela? Nu , nu cred ca poţi. Unii poate deja au ghicit, dar ştiu ca majoritatea au in cap cu totul si cu totul altceva.Eu vreau sa definesc iubirea. Da! Iubirea!Acea parte a personalitatii noastre in care ne dăruim sufletul persoanei iubite, fara prejudecati, fara regrete. Ne lăsam cuprinşi de magia ce ne da aripi sa zburam...simţim cum lăsam pamatul in urma si plutim in văzduh... 'Îmi poţi da tu o definiţie concreta a acestui sentiment? Nu, nu poţi! Nu poţi deoarece fiecare fiiinta e diferita si spun "fiinţa" din cauza ca nu suntem singurii care au fost inzestrati cu acest dar divin. Ştim ca animalele au descoperit "joaca" înaintea noastră. Atunci de ce sa nu ne gândim ca au găsit si iubirea primele? Dar daca înaintea lor, plantele au fost primele care au gustat din acest fruct? Fiecare avem dreptul la iubire, fie ca suntem oameni, animale sau plante..Poate mă credeţi nebuna. Da! Sunt! Tu m-ai făcut aşa. Încerc sa-ti readuc pofta de viata, încerc sa-ti presar inocenta in suflet, dar tu nu mă laşi. Cu toţii suntem prinşi in Universul Dragostei, nimeni nu poate scapă din jocurile ei.Imaginează-ti ca eşti departe, la graniţele Soarelui cu Luna, pe o insula pustie...doar tu si persoana pe care o iubeşti. E un decor de vis... in spate, cântecul pasarelelor desprins dintre frunzele copacilor, iar de jur împrejur sunetele valurilor ce se sparg de stâncile reci. E noapte, Luna isi revarsă frumuseţea in strălucirea marii, voi staţi intinsi pe nisipul răcoros privind stelele...va juraţi credinţa veşnica si va presarati in suflet un "Te iubesc!" iar la sfarsit, va rasfatati cu cate-un sărut dulce.Ce frumos ar fi sa spui un te iubesc din inima, nu? Niciodată nu vei putea iubi cu mintea sau cu vorbele, ci doar cu sufletul. Fiindcă acolo sunt focalizate adevăratele sentimente.Se spune ca iubirea este cea mai cruda pedeapsa data de la Dumnezeu.Poate vei rade .Cum sa fie o pedeapsa faptul ca iubeşti? Hai sa-ti spun eu:Atunci cand eşti îndrăgostit de o persoana, deveniţi una si aceeaşi, devine sufletul tău pereche... zambiti împreuna, va bucuraţi împreuna., luaţi masa împreuna, dormiţi împreuna, munciţi împreuna, plangeti impreuna..pana cand, intr-o zi, gasesti pe masuta un bilet de la ea"Adio!"deşi nu credeai ca te va parasi vreodată, totuşi a făcut-o. Nu mai sunteţi amândoi, ramai doar tu, doar tu si un bagaj de amintiri de pe vremea "buna". Acum trebuie sa inveti sa zambesti singur, sa te bucuri singur, sa iei masa singur, sa dormi singur, sa munceşti singur si cel mai dureros, sa plângi singur...realizezi treptat ca nu poţi trai fara persoana iubita, ca viata nu mai are rost fara ea, devii melancolic, iţi abandonezi prietenii, hobby-urile, visele si te hranesti doar cu amintiri si iluzii . Ce poate fi mai dureros de-atât? Iată cum Raiul Începutului se transforma in Iadul Sfarsitului, iată cum Îngerul s-a transformat in Demon si iată cum eşti pedepsit pentru greşelile tale.In zilele noastre, "Te iubesc" si-a pierdut toate valorile. Îl cunoşti de o zi, ii zici "Te iubesc!" , il cunoşti de o luna, ii zici "Te iubesc!" sau, si mai rău, nici nu-l cunoşti si ii zici "Te iubesc!".Daca foloseşti cuvintele astea cu orice ocazie, atunci ce-i vei spune persoanei de care te indragostesti? Aceleaşi lucruri? Tu crezi ca ea va lua in serios cuvintele? Nu, nu le va lua, fiindcă magia lor a fost imprastiata peste tot. Păstrează-ti cuvintele pentru lucruri frumoase, pentru lucruri adevărate, nu le arunca aşa, la orice pas, ca isi pierd tot farmecul..Acum poţi sa-mi zici părerea ta! Ştiu ca unii nu au destula sensibilitate in suflet pentru a mă intelege, dar pentru cei ce au, acei 2-3 oameni....pentru ei sunt scrise rândurile de mai sus...pentru cei ce vor sa deconstruiasca ceea ce am scris eu, pentru cei ce vor sa mă cunoască cu adevărat....

Eu si tu

Sunt o raza fermecata ce te`ncalzeste cu sărutarea sa,
Eşti un soare dulce ce luminează viata mea…
Sunt o stea argintie desprinsa din inima ta,
Eşti o lumina orbitoare făcuta numai pentru EA...
Sunt cerul ce`l priveşti atent, cazând mereu pe gânduri.
Eşti nor purtat domol de vânt, in mii si mii de rânduri.
Sunt marea care o zaresti, privind in departare,
Eşti oglindirea`n chipul ei, la glasul tău răsare.
Sunt floarea care o atingi cu mana`ti delicata,
Iar al petalelor miros …vei fi tu vreodată?


« Sunt jumătate de Pamant..si tu eşti jumătate,Formam un « TOT » , un Univers..nimic nu ne desparte…

Gânduri

„Tainicele mele ganduri
La iveala vor iesi
Si-ntr-o zi multe vise
Mi se vor indeplini.”



Poate crezi ca sunt rea si ca nu mă gândesc deloc la altceva decât la mine;
Poate mă crezi o egoista, o nesuferita, un diavol cu chip omenesc;Poate crezi ca-mi bat joc de tine sau ca te amăgesc cu nişte cuvinte deşarte;Poate crezi ca nu vreau decât sa te folosesc:))Da, aşa e! Te`am văzut mai mic si mai prost si m`am gândit ca ai fi o partida buna..:))) ca sa-mi bat joc de tine..:))Da! Aşa e! Am observat ca eşti slab si te-am folosit aşa cum am vrut eu;).Eşti prost! Nu ti-ai dat seama de nimic pana acum.Esti un NIMIC...viata ta este insusi nimic...:))Dar daca in gândul meu ar fi fost toate acestea si daca ti-as fi făcut aşa ceva, crezi ca acum mai eram lângă tine?Crezi ca nu plecam sa-mi caut pe altul mai prost?____________________________________________Aşa crezi? Te inseli rău de tot. Nu m-am gândit măcar o clipa la faptul ca tu ai fi altfel decât aşa cum eşti, aşa cum te vad eu.Si ştii cum te vad eu?:))Nu ! Nu ştii fiindcă nu ai avut răbdarea de a sta si a mă intelege.Hai sa-ti spun. Poate crezi ca spun basme cu zâne si prinţi, cu zmei si regine , insa eu cred ca nu e aşa si ştiu asta mai bine decât tine.Hai sa-ti spun totul, chiar acum, ca sa iţi para rău pentru tot ceea ce ai crezut despre mine......................................................................................................Nu te-am folosit, nu te-am ademenit, ci te-am "IUBIT"...Da! Te-am iubit. Si ştii de ce? Fiindcă eşti un înger coborât pe Pamat pentru mine.Fiindcă eşti lumina soarelui care a venit sa mă incalzeasca cu mângâierile ei fine.Fiindcă eşti strălucirea lunii in miezul nopţii care îmi luminează paşii către asfinţit.Fiindcă eşti mirosul primăverii care mă îmbie cu aroma sa...Fiindcă tu eşti un prinţ venit din basmele acelea, special pentru a-ti împlini soarta.Si ştii care e soarta ta?Nu, nu ştii! [-xDESTINUL tău se contopeşte cu al meu si devin unul singur...fiindcă noi am fost creaţi unul pentru altul...fiindcă natura ne vrea pe noi, îngerii ei păzitori...fiindcă eu te vreau numai pe tine...si fiindcă ştiu ca si tu te gandesti numai la mine.....

Perfect

„Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima.”


Si cand te gandesti la un moment dat, ca lucrurile iau o întorsătura surprinzătoare si neaşteptata chiar.
De ce te-ai schimbat ? De ce ? Imi poţi spune de ce ? Stii de ce ?
Nu, nu ştii ! S-a întâmplat prea repede, prea devreme sau poate prea domol si prea tarziu. Cert e ca te-ai schimbat !
Si eu, care credeam ca eşti un monstru ! Doar atât ? Poate chiar mai rău!
Si tu, tu nu erai decât o persoana care vroia sa mă protejeze. Dar exagerai.. mult prea mult ! Sunt mare, ce naiba! Îmi port singura de grija…pentru tine, insa, niciodata nu voi creste. Dar intelege ! Este stresant….am viata mea, tu pe a ta ! Hai sa uitam tot ce a fost si sa o luam de la capat.facem cunostinta ? Nu, nu cred ! Trecem peste ! Ne cunoastem deja, suntem amici..Tu te-ai schimbat, imi placi !
Si eu, naiva de mine, care credea ca ziua asta va fi un dezastru ! E marti, suntem in 3 ceasuri rele, m-am împiedicat de 4 ori cu stângul…sunt semne rele! Si ce daca ? De ce sa le credem ? De ce le-am crezut ? Pana la urma totul a fost bine.. ba nu, perfect! Asta e cuvântul potrivit. A fost aproape perfect! PERFECT ! Suna bine ! Este o ora minunata, dintr-o zi frumoasa, dintr-o saptamana stralucitoare, dintr-o luna fermecatoare, dintr-un an perfect! PERFECT !
Iar cel mai important lucru e ca eu sunt fericita !


« VIATA E PERFECTA ! »

Iţi este mai bine …

Se întâmpla ca uneori sa poti vedea cum din ruine poti construi ceva nou, ceva frumos, ceva minunat. Se întâmpla ca după lupta cu tine insati sa te trezeşti victoriasa, sa iţi rada sufletul de fericire, sa vibrezi de emoţii.
In seara asta s-a întâmplat ceva. Aţi fost amândoi alături de mine, chiar daca pentru 5 minute, dar pentru mine nu a contat decât ca aţi fost cu mine si ca m-aţi făcut sa zâmbesc, după atâta timp. Sunt atât de fericita, de linistta încât îmi vine sa plâng. Si plâng de bucurie. Nu am cerut mai mult, nu am vrut mai mult. A însemnat enorm gestul vostru. Amândoi, calmi, lângă mine. Amândoi, zâmbind pentru mine. Emoţionant ! frumos ! minunat ! nu ştiu ce sa mai zic acum. Sunt împăcata, mai vad totuşi o cale de împăcare. Poate ca pot uita momentele acelea in care v-am urat, poate mă veţi face sa va iubesc din nou…poate…nu sunt prea încrezătoare, căci voi nu sunteţi aşa. In seara asta aţi fost altfel.buni,intelegatori, iubitori. Aţi fost perfecţi.
Si as fi pe deplin fericita daca si el ar fi făcut tot posibilul sa fie bine. Dar el, in seara asta, mi-a spulberat orice dorinţa, m-a făcut sa-i fiu indiferenta. Si aşa voi fi cu el. Nu merita mai mult, nu am de gând sa-i ofer mai mult. De ce sa sufăr eu ca proasta ? de ce sa fiu eu cea care iubeşte ? nu, nu mai vreau sa ştiu ce înseamnă iubirea. Atâtea lacrimi, atâta durere si pentru ce ? ca sa mă consum eu, ca sa regret eu ? nu….am trecut de faza aia…iubirea nu mai exista pentru mine…sa se lege de altcineva, eu nu pot iubi. Si nu vreau sa iubesc…..

Secretul

„Oricine poate admite ca a gresit.
Adevaratul test insa, este a recunoaste acest lucru in fata altcuiva.

Te-ai gândit vreodată sa spui un secret l-ai ţinut ascuns multa vreme ? te-ai gândit ce consecinţe va avea ceea ce vei spune tu ? ceea ce ai ascuns atâta amar de vreme ?ceea ce credeai ca poate se va şterge cu buretele si ca nu va mai trebui vreodată sa-ti aduci aminte de el ? ştii cat de greu e sa spui un adevăr ? unii dintre noi ne ducem pe lumea cealaltă cu acest secret si poate ne este mai usor.dar ceilalţi cum trăiesc ? pot trai in linişte ? pot minţi aşa încontinuu ? ce fel de inima poţi avea ? cum poţi ascunde ceva atât de grav ? poate ca am crescut si am nevoie de un răspuns. Eu ştiu deja, îmi amintesc aşa vag, am căutat dovezi si din păcate pentru tine le-am gasit,caci nici măcar atâta lucru nu ai ştiut sa faci. sa mă protejezi.macar atat.sa cauţi sa nu aflu secretul tau,pana ce tu nu mi-l vei spune. Si cu toate ca am aflat, ca ştiu deja si ca mă crescut, tu nu îmi spui. si astepti sa treacă timpul si sa treaca..pana cand ? pana voi veni eu la tine si iţi voi spune ‘am aflat ….’,iar tu iţi vei cere iertare ,lăsându-ti lacrimile sa alunge uşor pe obrazul fierbinte si sa-mi spui ca eram prea mica pentru a intelege ? pana voi pleca sa aflu acel secret si sa-l aduc in fata ta ? sa iţi ceri iertare atunci ? nu te-a lăsat el sa spui ? nu ai vrut tu sa-mi spui ! m-ai ţinut departe de el, de….de el..nu contează cine e el, nici măcar nu îl cunosc, nu ştiu ..nu ştiu nimic. si totuşi mă doare. si as vrea măcar sa-mi fi spus. Poate ca acum îmi era mai uşor. Poate ca acum nu mai sufeream atât de mult. Si tu continui sa taci..iar eu sufar,sufar,dar nu vei ştii niciodată asta.asa cum nici ţie nu ti-a pasat de mine, mie nu îmi pasa de tine. Iar cand va veni momentul, voi veni la tine si iţi voi spune ceea ce ar fi trebuit sa-mi spui tu de fapt…SECRETUL…da secretul ala pe care l-ai ţinut ascuns atâta timp …eu ştiam de el de mica, insa am crescut si am uitat. eram o puştoaica atunci, nu ştiam ce si cum. dar acum ? acum ? aveam 12 ani atunci..si am fost destepata.am găsit aproape toate răspunsurile la întrebările mele si am găsit un raspuns,unul peste care nu voi trece niciodată. Si aşa cum ţie nu-ti pasa, nici mie nu îmi pasa de tine, de voi…l-ai scos din viata mea,fara voia mea…acum e rândul meu sa te scot eu pe tine, la fel de uşor cum ai făcut tu….si acum sufăr eu, dar va veni momentul in care tu vei suferi si mă vei căuta…iţi vei dori sa fi lângă familia ta, cea de odinioară, cea pentru care cândva erai totul..cea care te iubea. Si vei vedea ca ai greşit prea mult, căci persoana cea mai importanta nu te va ierta…poate nu te va ierta niciodată. Si stai si te gandesti cum un lucru banal la prima vedere, un lucru pe care l-ai tăinuit atâta vreme iese la iveala si te distruge. Nu eşti numai tu de vina, probabil nu aveai de ales, insa au fost atâtea şanse in care puteai sa repari ceva si totuşi nu ai facut-o.de ce ? de ce ? pentru ca aşa eşti tu. Nu-ti pasa de mine, de el…nu-ti pasa de noi. Si poate si el a uitat, are alta viata, alta…si suferi atât de mult cand te gandesti ca …..tu vrei sa-l gasesti,dar el nici nu se gandeste la tine. tu eşti disperata, iar el e liniştit…tu îl cauţi, el traieste cu altcineva…de ce viata asta atât de ingrozitoare ? de ce sa fie asta destinul meu ? cand te voi cunoaste… ? cand ? cand va fi totul frumos, cand voi fi, in sfarsit, fericita ?

As vrea

As vrea sa pot avea o mare de cristal
Si pe sageti de foc sa-not pana la mal.
Totul sa se transforme intr-un foc de gheata
Iar eu sa-mi construiesc un inel fortareata.

As vrea sa am o carte de smarald
Pe care s-o transform intr-un ochi de leopard.
O mica vrăjitoare eu sa fiu
Si cerul sa fie veşnic argintiu.

As vrea sa fiu o stea întunecata
Care sa lumineze lumea toata.
As vrea sa dorm in timp ce mă trezesc
Si somnul sa-l alung, sa îl păcălesc.

As vrea o lume cu oameni din catifea
Si eu sa port o rochiţa de surcea.
As vrea sa fiu inalta,s-ajung pana la soare,
Dar totuşi sa fiu mica, cat un bob de sare.



...As vrea sa fiu eu insami,un suflet de copil !
As vrea sa pot si eu, un mic poem sa scriu…

Un nou început

Prin fantasme albe vântul
Mă indeamna la iubire
Îmi sopteste lin cuvântul
« dragostea » sa reînvie.


Eu ascult si cad pe gânduri
Vorbe cu-nţeles nu-mi par.
Se aştern pe mii de rânduri,
Da-mi un început măcar.

A-nţelege acest cuvânt,
eu putea-voi vreodată?
Eu nu ştiu decât sa cant
Ceea ce a fost..ODATA !

Singurătatea

In coltul unei case,pe`o uliţa pustie,
Sta tăcuta o fata cu gânduri o mie.
E singura copila, trista, abandonata
De cel care credea ca ii este tata.

Sta intr-un colt tacuta,privirea-i este goala,
Nu mai iese din casa, nu mai merge la scoală
Întruna se gandeste si greu e sa-si dea seama
Ca tata e plecat, ca nu mai este mama.

Ea singura pe lume ca a rămas se pare
Si caută-n zadar o mica alinare.
Nu ştie si nu poate sa inteleaga acum
Ca fiecare parcurge propriul sau drum.

Si mai visează inca,nu poate sa accepte
Ca pe parintii ei n-o sa-i mai aştepte.
Ca uşa e inchisa,ca nu mai este tata
c-atunci cand ii e greu, n-o s-o ajute mama

cum sa se lipsească ea de spijinul dorit ?
cum sa accepte oare ca totul a pierit ?
cum va fi viata de-acum înainte
cine o s-o-nvete sa fie cuminte?

E mica si plapanda,naiva,inocenta
Cum va trai in lumea asta violenta ?
Sa se descurce poate, dar fara ai ei parinti
Nu ştie cum e viata, nu ştie cum o simţi.


Si-ncepe acum sa planga,lacrimi inunda fata
Care este lumea, ce înseamnă viata ?
Ce-nseamnă a trai singur p`aceasta lume
Ce`nseamna a nu-ti şti oare al tău nume ?

Pe gânduri iarasi cade, cu sufletu-necat
Căci parintii ei de mult au plecat.
Sa se întoarcă acum,stie ca nu e poate
Dar ştie f bine c-o vor veghea in noapte.

Ar vrea o data timpul înapoi sa-l dea
Ar vrea cu tata-n braţe o data sa mai stea
Ar vrea sa mai zambeasca,mama sa ii vorbească
Ar vrea sa simtă inca o data dragostea părinteasca.

Trist

Începi sa povesteşti prin ceea ce-ai trecut
si simţi ca s-a-ntamplat ceea ce n-ai vrut.
Ti-e teama de urmari,de oameni si de tot
Crezi ca viata ta n-are niciun rost.

Devii melancolic si te închizi in tine
Crezi ca lumea-n jur traieste prin mine
Vrei sa te deprinzi, dar melancolic cazi
Căci nimic in jur nu mai vrei sa vezi.

Si daca….

Si daca soarele apune,
In seara veşnicei urmări
El va veni si iţi va spune
Nefericitele urmări

Si daca se ascunde luna,
In norii negri,misteriosi
Atunci stearsa-I va fi urma
Si ochii negri cei frumoşi.

Si daca stelele-ar lipsi
In noapte-aceea destrămata
El mereu se va gândi
La iubirea ce ti-o poarta.

O clipa…

O clipa zbuciumata,
O zi pierduta-n vânt…
Un vis ce vrea sa vadă
Un suflet evadând.

O clipa de fericire,
O clipa-ti cer,atat !
Nu vreau mai mult pe lume,
Nu te vreau plângând.

O zi din viata ta,
O zi..nimic mai mult…
Doar asta-ti cer acum,
O vorba si un cant` !

O şoapta de iubire,
Atât eu îmi doresc.
Nu-ti cer nimic in lume
Doar spune-mi « te iubesc » !

Melancolic

Melancolie-mi trimiteau
Aceste vorbe rele.
Mă ascundeam si nu puteam
Sa mă feresc de ele.

Si eu fugeam, fugeam mereu,
Deloc nu mă opream.
Era chin pe chipul meu
Si mai rău mă temeam.

Asculta..

Am văzut o umbra
De pe malul marii
Am zărit o stea
Ce-o voi da uitării.

Am văzut iubirea
Ce ti-ascunzi in suflet.
Am zărit lumina
Ce te-a-mpodobit.

Tu, un înger pur
Ce se înalta-n ceruri,
Vino, te coboară,
Pana-n asfinţit !

Doboară-mi tristeţea,
Alina-mi durerea
Doar tu,inger mic
mi-aduci mângâierea !

viata-i trecătoare
zâmbetul mi-e şters
spune-mi ca pe mine,
asta iţi doreşti !

orbeşte-mi privirea
cu ochi otraviti.
Rapeste-mi strălucirea
Dar sa mă iubeşti !

Te coboara,suflet,
Curat pe pamant !
Zamisleste codrul
Si-apoi pieri in vânt !

Curata-mi amarul
Ce uşor mă stinge.
Împrumuta-mi viata
Care te atinge.

Asculta ce iţi spun
Tu, raza de lumina !
Da-mi un semn măcar,
Căci nu-s eu de vina !

O întâmplare hazlie !

Am pus mana pe un arici
Si m-a usturat.
Atunci mi-am dat seama
Ca m-am intepat.

Fuga la spital,
Degetul mă doare !
Timpul este scurt,
Respiraţia-mi taie.

Odată ajunşi la spital, pe seara,
m-am întâlnit cu doctorii in sala.
Degeţelul meu
Mă durea mereu..

Doctorii-s nebuni
In foarfecă-l pun
Si vor sa mi-l taie
Sa-l prăjească in tigaie !

Întuneric

Un nor profund străbate lumea
si parca e de neclintit.
Negura cetii ce se lasă,
Usor,cuprinde-ntreg pamant.

Un zbucium lesne de-nţeles
Ne taie parca-ntreaga zare.
E o tristeţe îngrozitoare
Si ne alunga in desert.

Ne clatină mai grav copacii
Natura-i parca un război.
Se lasă noaptea-n departare
Si al blestemului fior.

Cutremura iarasi ţinutul
Si lasă urme-n calea sa.
Iveşte râul, nepăsarea,
Totu-i mort, e inghetat !

Para de foc

stelele sunt argintii, rupte parca in fasii,
soarele e calduros,vorbele sunt de prisos.
Luna este fermecata si de prieteni separata.
Lumea asta-i buna, rea, dar e familia mea.
El e o fiinţa vie ce nu mi-e sortita mie.
Iubirea-i para de foc, acum vine, sta in loc.
Multe lucruri sunt fireşti, dar nu le vedem in veci.
Bucuria s-a pierdut in cine ştie ce ţinut.
Nimic nu mai pot sa fac…doar sa stau si sa mă zbat
De el n-o sa pot uita, căci este in inima mea.

As vrea

as vrea sa pot da timpul înapoi
si sa regăsesc iubirea dintre noi.
As vrea sa inteleg ce s-a întâmplat
Căci dintr-o data, noi ne-am separat.

As vrea sa trăiesc intr-o lume in care sa fim
Doar noi doi si sa ne iubim.
As vrea ca totul sa fie fermecat
Si tot râul sa fie uitat.

As vrea sa mă trezesc lângă tine,
As vrea sa-ti fie dor de mine.
As vrea sa mă iubeşti foarte mult
As vrea sa fim aproape, ca la început.

Amintiri…

Un cer cristalin si de-un străfund senin,
mi-arata amintiri ce par ca nu mai vin.
Natura îmi surâde, dar eu sunt conştiincioasa
Si din drum n-am vrut, sa mă fi întors.

In oglindirea apei ce curge uşor la vale,
Îmi vad chipul in mainele tale.
Mă las in nemurirea speranţei ce se stinge
Cand mana prea uşor apa o atinge.

Si-n aer parca zboară gânduri ce-mi vin in minte
In anume fel parca sa m-alinte.
Sufletu-mi ia chipul unui înger mic,
Dar fiindu-i parca frica, a dispărut un pic.

Florile zâmbesc timide-n lumea lor,
Dar amintirile, simt ca parca dor
Pe o roşie petala as vrea acum sa urc
Si in alta lume as vrea sa mă duc.

Pe-ntinsele meleaguri pe care am văzut,
Nimic deosebit nu mi s-a părut.
Era monotonie, era aer sublim,
La fel ca in lumea in care trăim.

Ai sa-nţelegi…

Ai sa-nţelegi cândva cat ai greşit
Ai sa-ti dai seama cat te-am iubit.
Ştiu ca nu renunţi, te vei intoarce iar,
Dar nu va mai conta, deja e in zadar.

Ai sa-ti dai seama cat te-am iubit,
Dar lucrurile de valoare nu le-ai preţuit.
Tu ai ales sa pleci si ai plecat,
Nu te mai intoarce, căci eu te-am uitat.

Ai sa-ti aminteşti prin cate am trecut
Si clipele frumoase care s-au pierdut.
Vei spune ca regreti,dar nu va mai conta,
Nu mai faci parte din viata mea.

Ai sa începi sa plângi ca m-ai lăsat
Ştii ca ce-ai crezut n-a fost adevărat.
Cand vei deschide ochii si te vei vedea
O sa-ti dai seama de greşeala ta.

Ai sa vii la mine sa-mi spui ca n-ai ştiut,
Ca m-ai abandonat, dar ca nu ai vrut.
Mă vei căuta peste tot prin lume,
Dar nu vei mai afla de al meu nume.

Ai s-asculţi atunci tot ceea ce-ti spuneam
Cand eram impreuna,cand noi ne iubeam.
Iţi vei aminti cum viata mi-as fi dat
De lângă mine doar sa nu fi plecat.

Ai sa suferi singur si-ai sa-ti aminteşti
De fata pe care ziceai ca o iubeşti.
Ea nu va fi acolo, căci ai îndepărtat-o,
Te-ai folosit de ea si-apoi ai lăsat-o.

Ai sa-nţelegi cândva cat ai greşit,
Dar va fi târziu, din suflet i-ai ieşit.
Povestea noastră s-a terminat,
Decizia asta….de la tine a plecat.
Aprilie 2009
Misterioasa stea…

Tainic univers si tainice carari,
Lasă-n viata ta ascunse urmări.
Pe-un bizar drum ascuns după izvor
Merg amintirile ce dor…

Spre misterioase drumuri te indrepti
Si-ai vrea acum sa ai inca noua vieţi.
Tu ştii ca nu-i posibil, aşa c-ai renunţat,
La misterioasa fata pe care-ai aşteptat.

Nebanuite gânduri iţi trec acum prin minte
Ai vrea si tu sa ştii ca pentru tine simte.
Este misterioasa, nu ştii ce sa faci
Poate e mai bine ca mereu sa taci.

Amintiri ascunse ies la suprafaţa,
Si-ai dori sa ai acum o noua viata.
Insa renunţi sa crezi in lucruri ireale
Si mergi iarasi pe jos, plimbându-te agale.

Ea nu se va intoarce, ştii asta cel mai bine,
i-ai făcut prea multe, s-a-ndepartat de tine
regreţi acum, dar ştii ca e târziu
sufletu-ti este parca prea pustiu..

te-ai reîntors pe tainica cărare,
ai renunţat la ea si incate mai doare.
In tainica ta viata nimic nu ar conta
Tu o vrei pe ea, căci este viata ta.

Ştii ca nu-i posibil ,căci ea a plecat.
Intr-o lume singur insa te-a lăsat.
Dureroase gânduri parca te omoară
De-acum vei fi singur in fiecare seara.

Speranţa

Am crezut in vise, dar s-au spulberat.
Am crezut in tine, dar tu ai plecat.
Am ascultat de stele, dar ele m-au minţit.
Am privit spre luna, dar m-a ocolit.

Nimic nu mă ajuta sa te regăsesc,
Nimeni nu mă lasă cu tine sa vorbesc.
Cum sa te mai pot uita,
Daca tu eşti viata mea.

Am sa-nchid ochii si-am sa visez din nou,
Poate-n visul meu va veni un erou.
Care sa mă salveze de pe acest ţinut
Unde sa m-ajute nimeni nu a vrut.

Am sa cred in tine căci mă vei îndruma,
Spre poarta ferecata din inima ta.
Ştiu ca mă vei ocroti,
Căci pe alta nu poti iubi.

Voi asculta de stele si ele-mi vor şopti
Drumul ce s-apuc spre tine a veni.
Mă vor veghea, ca-n calea mea
Sa mă gândesc mereu la iubirea ta.


Voi privi spre luna fermecata,
ca de tine eu sa nu fiu uitata.
Cand fata-n fata noi vom fi,
Iubire veşnica ne vom şopti.