Se întâmpla ca uneori sa poti vedea cum din ruine poti construi ceva nou, ceva frumos, ceva minunat. Se întâmpla ca după lupta cu tine insati sa te trezeşti victoriasa, sa iţi rada sufletul de fericire, sa vibrezi de emoţii.
In seara asta s-a întâmplat ceva. Aţi fost amândoi alături de mine, chiar daca pentru 5 minute, dar pentru mine nu a contat decât ca aţi fost cu mine si ca m-aţi făcut sa zâmbesc, după atâta timp. Sunt atât de fericita, de linistta încât îmi vine sa plâng. Si plâng de bucurie. Nu am cerut mai mult, nu am vrut mai mult. A însemnat enorm gestul vostru. Amândoi, calmi, lângă mine. Amândoi, zâmbind pentru mine. Emoţionant ! frumos ! minunat ! nu ştiu ce sa mai zic acum. Sunt împăcata, mai vad totuşi o cale de împăcare. Poate ca pot uita momentele acelea in care v-am urat, poate mă veţi face sa va iubesc din nou…poate…nu sunt prea încrezătoare, căci voi nu sunteţi aşa. In seara asta aţi fost altfel.buni,intelegatori, iubitori. Aţi fost perfecţi.
Si as fi pe deplin fericita daca si el ar fi făcut tot posibilul sa fie bine. Dar el, in seara asta, mi-a spulberat orice dorinţa, m-a făcut sa-i fiu indiferenta. Si aşa voi fi cu el. Nu merita mai mult, nu am de gând sa-i ofer mai mult. De ce sa sufăr eu ca proasta ? de ce sa fiu eu cea care iubeşte ? nu, nu mai vreau sa ştiu ce înseamnă iubirea. Atâtea lacrimi, atâta durere si pentru ce ? ca sa mă consum eu, ca sa regret eu ? nu….am trecut de faza aia…iubirea nu mai exista pentru mine…sa se lege de altcineva, eu nu pot iubi. Si nu vreau sa iubesc…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu