stelele sunt argintii, rupte parca in fasii,
soarele e calduros,vorbele sunt de prisos.
Luna este fermecata si de prieteni separata.
Lumea asta-i buna, rea, dar e familia mea.
El e o fiinţa vie ce nu mi-e sortita mie.
Iubirea-i para de foc, acum vine, sta in loc.
Multe lucruri sunt fireşti, dar nu le vedem in veci.
Bucuria s-a pierdut in cine ştie ce ţinut.
Nimic nu mai pot sa fac…doar sa stau si sa mă zbat
De el n-o sa pot uita, căci este in inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu