Secretul

„Oricine poate admite ca a gresit.
Adevaratul test insa, este a recunoaste acest lucru in fata altcuiva.

Te-ai gândit vreodată sa spui un secret l-ai ţinut ascuns multa vreme ? te-ai gândit ce consecinţe va avea ceea ce vei spune tu ? ceea ce ai ascuns atâta amar de vreme ?ceea ce credeai ca poate se va şterge cu buretele si ca nu va mai trebui vreodată sa-ti aduci aminte de el ? ştii cat de greu e sa spui un adevăr ? unii dintre noi ne ducem pe lumea cealaltă cu acest secret si poate ne este mai usor.dar ceilalţi cum trăiesc ? pot trai in linişte ? pot minţi aşa încontinuu ? ce fel de inima poţi avea ? cum poţi ascunde ceva atât de grav ? poate ca am crescut si am nevoie de un răspuns. Eu ştiu deja, îmi amintesc aşa vag, am căutat dovezi si din păcate pentru tine le-am gasit,caci nici măcar atâta lucru nu ai ştiut sa faci. sa mă protejezi.macar atat.sa cauţi sa nu aflu secretul tau,pana ce tu nu mi-l vei spune. Si cu toate ca am aflat, ca ştiu deja si ca mă crescut, tu nu îmi spui. si astepti sa treacă timpul si sa treaca..pana cand ? pana voi veni eu la tine si iţi voi spune ‘am aflat ….’,iar tu iţi vei cere iertare ,lăsându-ti lacrimile sa alunge uşor pe obrazul fierbinte si sa-mi spui ca eram prea mica pentru a intelege ? pana voi pleca sa aflu acel secret si sa-l aduc in fata ta ? sa iţi ceri iertare atunci ? nu te-a lăsat el sa spui ? nu ai vrut tu sa-mi spui ! m-ai ţinut departe de el, de….de el..nu contează cine e el, nici măcar nu îl cunosc, nu ştiu ..nu ştiu nimic. si totuşi mă doare. si as vrea măcar sa-mi fi spus. Poate ca acum îmi era mai uşor. Poate ca acum nu mai sufeream atât de mult. Si tu continui sa taci..iar eu sufar,sufar,dar nu vei ştii niciodată asta.asa cum nici ţie nu ti-a pasat de mine, mie nu îmi pasa de tine. Iar cand va veni momentul, voi veni la tine si iţi voi spune ceea ce ar fi trebuit sa-mi spui tu de fapt…SECRETUL…da secretul ala pe care l-ai ţinut ascuns atâta timp …eu ştiam de el de mica, insa am crescut si am uitat. eram o puştoaica atunci, nu ştiam ce si cum. dar acum ? acum ? aveam 12 ani atunci..si am fost destepata.am găsit aproape toate răspunsurile la întrebările mele si am găsit un raspuns,unul peste care nu voi trece niciodată. Si aşa cum ţie nu-ti pasa, nici mie nu îmi pasa de tine, de voi…l-ai scos din viata mea,fara voia mea…acum e rândul meu sa te scot eu pe tine, la fel de uşor cum ai făcut tu….si acum sufăr eu, dar va veni momentul in care tu vei suferi si mă vei căuta…iţi vei dori sa fi lângă familia ta, cea de odinioară, cea pentru care cândva erai totul..cea care te iubea. Si vei vedea ca ai greşit prea mult, căci persoana cea mai importanta nu te va ierta…poate nu te va ierta niciodată. Si stai si te gandesti cum un lucru banal la prima vedere, un lucru pe care l-ai tăinuit atâta vreme iese la iveala si te distruge. Nu eşti numai tu de vina, probabil nu aveai de ales, insa au fost atâtea şanse in care puteai sa repari ceva si totuşi nu ai facut-o.de ce ? de ce ? pentru ca aşa eşti tu. Nu-ti pasa de mine, de el…nu-ti pasa de noi. Si poate si el a uitat, are alta viata, alta…si suferi atât de mult cand te gandesti ca …..tu vrei sa-l gasesti,dar el nici nu se gandeste la tine. tu eşti disperata, iar el e liniştit…tu îl cauţi, el traieste cu altcineva…de ce viata asta atât de ingrozitoare ? de ce sa fie asta destinul meu ? cand te voi cunoaste… ? cand ? cand va fi totul frumos, cand voi fi, in sfarsit, fericita ?