„Limba inimii nu are nevoie de cuvinte
pt a se face inteleasa…ea este scrisa in ochi.”
As putea începe cu istorisiri lungi, cu mii si mii de definiţii încurcate, as putea explica in termeni stiintifici, insa nu o voi face. Si ştii de ce? Fiindcă nu vreau sa te plictisesc cu istoria romanilor si nici cu definiţia teoremei lui Pitagora, nu vreau sa vorbesc in limbaj stiintific deoarece acolo nu exista ceea ce vreau eu sa transmit...Subiectul de azi e unul foarte delicat, cel puţin pentru mine, cea care crede cu adevărat in "EL"...Ei, o sa zici ca m-am lungit prea mult cu vorba! Da! Aşa este! Dar, daca ai avut răbdarea sa citeşti pana aici sunt sigura ca vei urmări in continuare, asta doar daca nu eşti prea "cocos" pentru ceea ce va urma.Hai sa deschidem subiectul, sa nu ne mai lungim atât. Nu de alta ,dar stiti si voi cum e in tara noastră: hârtia e prea scumpa, cerneala costa mii de euro, ca sa nu mai zic ca nervii cititorului vor face febra musculara:))....Gata, uite acum va voi introduce in tema de azi..."Tema"..uhh! Ce urat a sunat nu? Cine isi doreşte teme? Cine le vrea?De ce va ţin atât in suspans? Ei bine, pentru ca acum incep..Dupa cum am zis, am ales un subiect delicat.."Încet draga sa nu se farame".Poţi ghici care e acela? Nu , nu cred ca poţi. Unii poate deja au ghicit, dar ştiu ca majoritatea au in cap cu totul si cu totul altceva.Eu vreau sa definesc iubirea. Da! Iubirea!Acea parte a personalitatii noastre in care ne dăruim sufletul persoanei iubite, fara prejudecati, fara regrete. Ne lăsam cuprinşi de magia ce ne da aripi sa zburam...simţim cum lăsam pamatul in urma si plutim in văzduh... 'Îmi poţi da tu o definiţie concreta a acestui sentiment? Nu, nu poţi! Nu poţi deoarece fiecare fiiinta e diferita si spun "fiinţa" din cauza ca nu suntem singurii care au fost inzestrati cu acest dar divin. Ştim ca animalele au descoperit "joaca" înaintea noastră. Atunci de ce sa nu ne gândim ca au găsit si iubirea primele? Dar daca înaintea lor, plantele au fost primele care au gustat din acest fruct? Fiecare avem dreptul la iubire, fie ca suntem oameni, animale sau plante..Poate mă credeţi nebuna. Da! Sunt! Tu m-ai făcut aşa. Încerc sa-ti readuc pofta de viata, încerc sa-ti presar inocenta in suflet, dar tu nu mă laşi. Cu toţii suntem prinşi in Universul Dragostei, nimeni nu poate scapă din jocurile ei.Imaginează-ti ca eşti departe, la graniţele Soarelui cu Luna, pe o insula pustie...doar tu si persoana pe care o iubeşti. E un decor de vis... in spate, cântecul pasarelelor desprins dintre frunzele copacilor, iar de jur împrejur sunetele valurilor ce se sparg de stâncile reci. E noapte, Luna isi revarsă frumuseţea in strălucirea marii, voi staţi intinsi pe nisipul răcoros privind stelele...va juraţi credinţa veşnica si va presarati in suflet un "Te iubesc!" iar la sfarsit, va rasfatati cu cate-un sărut dulce.Ce frumos ar fi sa spui un te iubesc din inima, nu? Niciodată nu vei putea iubi cu mintea sau cu vorbele, ci doar cu sufletul. Fiindcă acolo sunt focalizate adevăratele sentimente.Se spune ca iubirea este cea mai cruda pedeapsa data de la Dumnezeu.Poate vei rade .Cum sa fie o pedeapsa faptul ca iubeşti? Hai sa-ti spun eu:Atunci cand eşti îndrăgostit de o persoana, deveniţi una si aceeaşi, devine sufletul tău pereche... zambiti împreuna, va bucuraţi împreuna., luaţi masa împreuna, dormiţi împreuna, munciţi împreuna, plangeti impreuna..pana cand, intr-o zi, gasesti pe masuta un bilet de la ea"Adio!"deşi nu credeai ca te va parasi vreodată, totuşi a făcut-o. Nu mai sunteţi amândoi, ramai doar tu, doar tu si un bagaj de amintiri de pe vremea "buna". Acum trebuie sa inveti sa zambesti singur, sa te bucuri singur, sa iei masa singur, sa dormi singur, sa munceşti singur si cel mai dureros, sa plângi singur...realizezi treptat ca nu poţi trai fara persoana iubita, ca viata nu mai are rost fara ea, devii melancolic, iţi abandonezi prietenii, hobby-urile, visele si te hranesti doar cu amintiri si iluzii . Ce poate fi mai dureros de-atât? Iată cum Raiul Începutului se transforma in Iadul Sfarsitului, iată cum Îngerul s-a transformat in Demon si iată cum eşti pedepsit pentru greşelile tale.In zilele noastre, "Te iubesc" si-a pierdut toate valorile. Îl cunoşti de o zi, ii zici "Te iubesc!" , il cunoşti de o luna, ii zici "Te iubesc!" sau, si mai rău, nici nu-l cunoşti si ii zici "Te iubesc!".Daca foloseşti cuvintele astea cu orice ocazie, atunci ce-i vei spune persoanei de care te indragostesti? Aceleaşi lucruri? Tu crezi ca ea va lua in serios cuvintele? Nu, nu le va lua, fiindcă magia lor a fost imprastiata peste tot. Păstrează-ti cuvintele pentru lucruri frumoase, pentru lucruri adevărate, nu le arunca aşa, la orice pas, ca isi pierd tot farmecul..Acum poţi sa-mi zici părerea ta! Ştiu ca unii nu au destula sensibilitate in suflet pentru a mă intelege, dar pentru cei ce au, acei 2-3 oameni....pentru ei sunt scrise rândurile de mai sus...pentru cei ce vor sa deconstruiasca ceea ce am scris eu, pentru cei ce vor sa mă cunoască cu adevărat....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu