Iubind....

-Ia-ma de mana si nu imi da drumul! ii spuse ea, cu glasu-i cristalin.
-Priveste-ma in ochi si spune-mi ca nu iubesti o alta fiinta pe lumea asta inafara de mine! ii raspunse el.
-Vreau sa fiu mereu cu tine, ia-ma in brate si du-ma departe, arata-mi ceea ce este dincolo de ...toate acestea.
-Crezi in mine si iti voi indeplini orice dorinta!
-Cred...cred si stiu ca tu esti doar al meu...
-Iar tu esti numai a mea...
Si, luand-o de mana,ii cauta privirea inocenta cu ochii sai arzatori si plin de dorinta si ii promise iubire vesnica, iar ea, il strange la piept si devine a lui...numai a lui...
Numele sau este tatuat in inima sa, sarutul sau pe buzele ei..iar el, el era vesnic al ei....
Si nimeni nu va putea schimba vreodata asta!
...Caci ei se iubesc prea mult...

Indiferent….

„Fii tu insati si nu lasa pe nimeni sa te schimbe.”



Cand crezi ca totul merge bine si cand eşti in sfarsit fericita, cand crezi ca ai trecut peste obstacole si ai scăpat de probleme, cand in sfarsit te împaci cu cei dragi si te linistesti,atunci…tocmai atunci intervine altceva. Mai întâi apare un lucru, ceva pe care începi sa-l iubeşti si te face fericit, apoi treci peste probleme si îl accepţi aşa cum este,dupa care ajungi sa-l urasti.’A URI ‘suna rau..chiar foarte rau.dar asta e adevarul.ii urasc.pur si simplu ii urăsc. De ce cred ei ca mă ajuta cand nu fac ddecat sa-mi strice totul ?planuri,vise,viitorul.de ce se baga daca nu ştiu nimic ? de ce ? ce o sa rezolve prin asta ? vor sa-i urăsc mai mult ? nu am cum. mai mult de atât nu exista. Si totuşi e acolo ceva sau cineva pentru care traiesti si care te face sa treci peste toate problemele. Te face sa priveşti inainte,sa zabesti,sa iubeşti din nou…poate sa redea ceea ce credeai pierdut. si e un sentiment atât de frumos..sa iubesti,sa fi iubit..pacat insa ca va exista întotdeauna cineva care iţi va umbri iubirea..si se întâmpla ca acea persoana sa fie exact cel care…ti-a fost mereu alături si aveai atâta încredere in el. credeai ca el te va ajuta sa urci, insa nu face decât sa te doboare. sa te doboare…oare ii pare bine sa te vadă mereu suferind ? nu, nu te vede. el nu te vede, pentru ca tu nu ii araţi. Eşti o fire puterica si pentru nimic in lume nu l-ai face sa te creadă slaba.esti puternica in fata lui, in fata lor, in fata tuturor. dar in fata ta ? tu cum te vezi ? iţi plângi de mila ? nu, nici măcar atat.esti prea orgolioasa. tu nu suferi niciodata.tu nu vezi asta. tu nu vrei sa simţi asta. insa inima ta simte,aude,vede…ştie ca ceva merge..sau mai bine zis nu merge deloc..deloc..insa tu eşti tare, nu cedezi,puternica,increzatoare.asa ai vrea sa fi. dar ştii ca nu esti,desi nu vrei sa accepti.te doare ca treci prin asta, te doare indiferenta celor din jur, te doare indiferenta celui de lângă tine, cel care era sprijinul tau,te doare…si te doare cand gresesti, cand vezi ca el te-a iertat deşi i-ai greşit, cand o vorba e aruncata in vânt, cand lumea se prabuseste in jurul tău. Si atunci vine acel nou el, eroul tau,cel care te salvează din situaţia asta in care te afli. si iar devii fericita si zambesti. Treci prin clipe minunate, dar …nu trece mult si gânduri sumbre iţi vin in minte. De ce te alina el si nu cel care ….care trebuie sa-ti fie mereu alături ?de ce ?

Viata

<>


Ne-am gândit vreodată ce valoare are? Cu ce putere magica este înzestrata aceasta?Eu una, va spun sincer ca nu prea mi-am bătut capul cu asta pana acum.De ce? E foarte simplu!Fiindcă lumea in care trăim e mult prea ocupata pentru a avea timp sa se gândească la micile bucurii de toate zilele.Cum vad eu viata?Pai...Mă trezesc dimineaţa, plec la liceu, vin seara târziu pe la ora 20:00, de obicei, mănânc puţin si dorm, iar a doua zi o iau de la capăt.Cam asta e viata mea. Plictisitoare, foarte plictisitoare...Nici nu-mi dau seama cand trece.Azi mă uitam in calendar si am constatat ca suntem in 12 februarie. Wow!Ce repede a trecut vremea! Da, a trecut repede fiindcă nu am făcut nimic ..nimic.. Acelaşi program in fiecare zi, aceeaşi monotonie, aceleaşi ore, aceiaşi colegi, aceiaşi prieteni, acelaşi iubit (slava domnului pentru cea din urma).Trebuie sa fac ceva nou cu viata mea, sa simt intradevar ca trăiesc.Trebuie sa fac ceva pentru mine si am început deja.Mi-am propus multe lucruri si anul acesta va fi cu siguranţa mai bun decât celalalt.Nu vreau sa fiu mereu înconjurata de aceleaşi persoane, sa le las ocazia prietenilor sa-mi vadă slăbiciunile si multe altele.Tu, cel care citeşti aceste rânduri acum, iţi formezi o imagine despre mine si poate vei fi dezamăgit daca vreodată vei avea ocazia sa mă cunoşti si sa-ti dai seama ca sunt altfel. Avem 2 vieţi diferite una de cealaltă.Aspectul e una, iar personalitatea e alta.Întotdeauna mi-am dorit sa fiu o persoana buna, sa fac lucruri utile in viata, dar pana acum mi se pare ca am făcut atât de puţine....Ştiu ca generaţiile s-au schimbat , ca trăim intr-o lume virtuala acum:"net" si "mess" ori"CS".. si asta are un mare impact negativ asupra creşterii noastre spirituale. Cartile sunt lăsate ca "bibelouri" in biblioteca, daca avem chef de ore bine, daca nu, mai da-l "dracu" de liceu, ca s-aşa e o pierdere de timp..Ei bine, poate ca eu nu m-am schimbat o data cu ceilalţi.Cartile mele stau pe birou si mă asteapta seara de seara pentru a le citi, iar şcoala reprezintă cel mai important lucru din viata mea.De ce sa realizez mai târziu ca sunt o needucata, ca habar nu am ce-i aia problema sau exerciţiu, ca habar nu am cat fac "2*6=?" .Ce o sa -mi faci? Poate ca mă vei ocoli sau poate vei începe cum fac toate papagaliţele acum "foata la naiba in puii mei ia uite-o si pe aia care citeşte mereu .! e nebuna fata! nu ştie deloc sa-si trăiască viata foata! la naiba!"Crezi ca mă incalzeste cu ceva intriga ta?:))Nu! Chiar deloc! Am invatat ceva in anii astia: ca nu exista prieteni adevarati, ca nu trebuie sa te iei după ceilalţi, ca nu exista IUBIRE, ca nu exista băiat care sa aibă trăsături de baza proporţionale.Unii sunt frumoşi foc, au maşini de mii de euro, dar dau p-afara de prosti ce sunt. alţii, dimpotrivă, sunt uraţi si "tocilari"..din cand in cand se mai gaseste cate unul frumos si deştept, dar nu te poate intelege, ceea ce rezulta ca nu va potriviţi.Hai sa-ti spun cum vad eu băiatul perfect : un sfert de frumuseţe exterioara se contopeşte cu un sfert din frumuseţea interioara, se mai adaugă un sfert de inteligenta, iar cea a rămas se împarte intre iubire si intelegere.Cam aşa vad eu "Perfectul"..Nu am nevoie de mai mult.Nu-mi trebuie!Lumea asta ar trebui sa-si aducă aminte ce-i aia frumuseţe interioara si sa invete sa se redescopere pe ei insusi căci nu se mai cunosc. Aşadar, viata mea a prins puţin contur si începe sa se definească.Acum pot spune ca trăiesc cu adevărat , fiindcă lumea mea virtuala o reprezintă doar cartile, ca nu-mi pierd ore in sir in fata oc-ului, deşi acum sunt in fata lui, trăiesc in realitate, aşa cum ar trebui sa traiesti si tu!SI LA SFARSIT " BOOM!"

In trecut

„Si acum incerc sa`ti mai aduc aminte,
Cat ne`am iubit odata si cate tin eu minte.
A fost mereu frumos pan`ce tu ai plecat,
Si`n mijlocul drumului pe mine m`ai lasat.
Acum degeaba plangi si vrei sa mai revii,
Eu nu te mai vreau, atunci eram copii...
Acum am mai crescut, iubirea a trecut,
Caci tu nu ai stiut sa tii ce ai avut.”


Ai crezut ca el va fi alături de tine mereu, la bine si la greu, ca veţi trai împreuna clipele frumoase si veţi depasi amândoi obstacolele, insa a murit….clipa a trecut..el inca este, tu inca esti,dar nu mai sunteţi amândoi. Ceva s-a intamplat..ceva..ce nu poate fi explicat, nu poate fi inteles de voi, aceia care nu aţi fost in locul lor.
Eu inca te privesc, eu inca te ating, eu te simt inca lângă mine…
iar tu, tu ce faci ? M-ai uitat ?Aşa de repede ?
Nu, nu cred !ştiu ca nu e asa!
Razi !
Crezi ca nu mi-am dat seama ? Crezi ca sunt tot acel copil de odinioară ?
Dragul meu, am crescut,stiu mai multe, simt mai multe.. mi-ai arătat chiar tu, poate nu ti-ai dat seama, poate ca nu ai vrut..Atunci de ce ne-am întâlnit după atâta timp ? Ca sa depanam amintiri ? Ca sa ne aducem aminte de vremurile bune ?
Nu. nu cred ! De ce sa ne amintim ?De ce sa retraim iarasi ce a fost ? Priveste-ma in ochi si spune-mi ca m-ai uitat. Spune-mi doar si te voi crede.
Nu, nu poţi ! Stiu asta ! Vad asta !
Se vede in ochii tai. Ma priveşti altfel.. te schimbi total cand mă privesti.. ai o figura draconica, ai o strălucire impresionanta…încerc sa mă abtin, am suferit mult, dar nu voi mai face asta a doua oara. Am trăit o data ,a fost de mult, de ce sa ne amăgim iar ? Stii bine ca nu o sa meargă. Si atunci de ce sa încercam ? Lasa-ma, uita-ma, nu mă crede,
Stii ca nu asta simt ! Eu inca te vreau, dar cum ? Avem fiecare vieţile noastre acum, lumea noastra, gasca noastra, fiecare traieste diferit. Ne mai privim o data, tristi, cu ochii inlacrimati si lăsam o lacrima sa stearga clipele frumoase petrecute ODATĂ…o singura data…
Te-am UITAT !

Doar nişte cuvinte..

« Si tacerea e un raspuns. »
De de ce mă indemni sa vorbesc cand eu nu vreau? De ce vrei sa iţi arunc vorbe goale, cand iţi dovedesc ceea ce simt?Tu vrei mai mult,stiu asta, dar de ce nu te gandesti ca este mai bine aşa?Lasa`ma in voie, căci sunt un suflet liber, am nevoie de libertate, de mult mai multa libertate.........dar, daca tu nu mă intelegi,atunci de ce sa mai privesc viata ca înainte? Mai are vreun rost?Mai are rost sa trăiesc cu amintirea primei întâlniri?Mai are rost sa trăiesc cu amintirea primului tău sărut?Ai sa`mi zici ca da...ca totul are un rost pe lume, insa eu vin si iţi zic ca nu`i adevarat.Oare niciodată nu te inseli pe tine însuti?Oare întotdeauna gândul tău este curat?Eu nu prea cred...aşa ca lasa`ma...Vorbele nu înseamnă nimic pentru mine..vorbele nu`s decât nişte cuvinte aruncate acolo, pe strada, in aer, atunci cand eşti plictisit sau cand ai chef sa`ti baţi joc de cineva..:-j..Lasa`le....da`le la o parte...traieste`ti viata prin fapte, căci nu ştii cand se va termina.Lasă vorbele sa`si împlinească rostul numai după ce eşti sigur ca sufletul tău are nevoie de mai mult pentru a se implini..atunci poţi folosi cuvintele..atunci vei simţi magia lor...doar ATUNCI........

Simplu: ”Te iubesc!”

„Limba inimii nu are nevoie de cuvinte
pt a se face inteleasa…ea este scrisa in ochi.”




As putea începe cu istorisiri lungi, cu mii si mii de definiţii încurcate, as putea explica in termeni stiintifici, insa nu o voi face. Si ştii de ce? Fiindcă nu vreau sa te plictisesc cu istoria romanilor si nici cu definiţia teoremei lui Pitagora, nu vreau sa vorbesc in limbaj stiintific deoarece acolo nu exista ceea ce vreau eu sa transmit...Subiectul de azi e unul foarte delicat, cel puţin pentru mine, cea care crede cu adevărat in "EL"...Ei, o sa zici ca m-am lungit prea mult cu vorba! Da! Aşa este! Dar, daca ai avut răbdarea sa citeşti pana aici sunt sigura ca vei urmări in continuare, asta doar daca nu eşti prea "cocos" pentru ceea ce va urma.Hai sa deschidem subiectul, sa nu ne mai lungim atât. Nu de alta ,dar stiti si voi cum e in tara noastră: hârtia e prea scumpa, cerneala costa mii de euro, ca sa nu mai zic ca nervii cititorului vor face febra musculara:))....Gata, uite acum va voi introduce in tema de azi..."Tema"..uhh! Ce urat a sunat nu? Cine isi doreşte teme? Cine le vrea?De ce va ţin atât in suspans? Ei bine, pentru ca acum incep..Dupa cum am zis, am ales un subiect delicat.."Încet draga sa nu se farame".Poţi ghici care e acela? Nu , nu cred ca poţi. Unii poate deja au ghicit, dar ştiu ca majoritatea au in cap cu totul si cu totul altceva.Eu vreau sa definesc iubirea. Da! Iubirea!Acea parte a personalitatii noastre in care ne dăruim sufletul persoanei iubite, fara prejudecati, fara regrete. Ne lăsam cuprinşi de magia ce ne da aripi sa zburam...simţim cum lăsam pamatul in urma si plutim in văzduh... 'Îmi poţi da tu o definiţie concreta a acestui sentiment? Nu, nu poţi! Nu poţi deoarece fiecare fiiinta e diferita si spun "fiinţa" din cauza ca nu suntem singurii care au fost inzestrati cu acest dar divin. Ştim ca animalele au descoperit "joaca" înaintea noastră. Atunci de ce sa nu ne gândim ca au găsit si iubirea primele? Dar daca înaintea lor, plantele au fost primele care au gustat din acest fruct? Fiecare avem dreptul la iubire, fie ca suntem oameni, animale sau plante..Poate mă credeţi nebuna. Da! Sunt! Tu m-ai făcut aşa. Încerc sa-ti readuc pofta de viata, încerc sa-ti presar inocenta in suflet, dar tu nu mă laşi. Cu toţii suntem prinşi in Universul Dragostei, nimeni nu poate scapă din jocurile ei.Imaginează-ti ca eşti departe, la graniţele Soarelui cu Luna, pe o insula pustie...doar tu si persoana pe care o iubeşti. E un decor de vis... in spate, cântecul pasarelelor desprins dintre frunzele copacilor, iar de jur împrejur sunetele valurilor ce se sparg de stâncile reci. E noapte, Luna isi revarsă frumuseţea in strălucirea marii, voi staţi intinsi pe nisipul răcoros privind stelele...va juraţi credinţa veşnica si va presarati in suflet un "Te iubesc!" iar la sfarsit, va rasfatati cu cate-un sărut dulce.Ce frumos ar fi sa spui un te iubesc din inima, nu? Niciodată nu vei putea iubi cu mintea sau cu vorbele, ci doar cu sufletul. Fiindcă acolo sunt focalizate adevăratele sentimente.Se spune ca iubirea este cea mai cruda pedeapsa data de la Dumnezeu.Poate vei rade .Cum sa fie o pedeapsa faptul ca iubeşti? Hai sa-ti spun eu:Atunci cand eşti îndrăgostit de o persoana, deveniţi una si aceeaşi, devine sufletul tău pereche... zambiti împreuna, va bucuraţi împreuna., luaţi masa împreuna, dormiţi împreuna, munciţi împreuna, plangeti impreuna..pana cand, intr-o zi, gasesti pe masuta un bilet de la ea"Adio!"deşi nu credeai ca te va parasi vreodată, totuşi a făcut-o. Nu mai sunteţi amândoi, ramai doar tu, doar tu si un bagaj de amintiri de pe vremea "buna". Acum trebuie sa inveti sa zambesti singur, sa te bucuri singur, sa iei masa singur, sa dormi singur, sa munceşti singur si cel mai dureros, sa plângi singur...realizezi treptat ca nu poţi trai fara persoana iubita, ca viata nu mai are rost fara ea, devii melancolic, iţi abandonezi prietenii, hobby-urile, visele si te hranesti doar cu amintiri si iluzii . Ce poate fi mai dureros de-atât? Iată cum Raiul Începutului se transforma in Iadul Sfarsitului, iată cum Îngerul s-a transformat in Demon si iată cum eşti pedepsit pentru greşelile tale.In zilele noastre, "Te iubesc" si-a pierdut toate valorile. Îl cunoşti de o zi, ii zici "Te iubesc!" , il cunoşti de o luna, ii zici "Te iubesc!" sau, si mai rău, nici nu-l cunoşti si ii zici "Te iubesc!".Daca foloseşti cuvintele astea cu orice ocazie, atunci ce-i vei spune persoanei de care te indragostesti? Aceleaşi lucruri? Tu crezi ca ea va lua in serios cuvintele? Nu, nu le va lua, fiindcă magia lor a fost imprastiata peste tot. Păstrează-ti cuvintele pentru lucruri frumoase, pentru lucruri adevărate, nu le arunca aşa, la orice pas, ca isi pierd tot farmecul..Acum poţi sa-mi zici părerea ta! Ştiu ca unii nu au destula sensibilitate in suflet pentru a mă intelege, dar pentru cei ce au, acei 2-3 oameni....pentru ei sunt scrise rândurile de mai sus...pentru cei ce vor sa deconstruiasca ceea ce am scris eu, pentru cei ce vor sa mă cunoască cu adevărat....

Eu si tu

Sunt o raza fermecata ce te`ncalzeste cu sărutarea sa,
Eşti un soare dulce ce luminează viata mea…
Sunt o stea argintie desprinsa din inima ta,
Eşti o lumina orbitoare făcuta numai pentru EA...
Sunt cerul ce`l priveşti atent, cazând mereu pe gânduri.
Eşti nor purtat domol de vânt, in mii si mii de rânduri.
Sunt marea care o zaresti, privind in departare,
Eşti oglindirea`n chipul ei, la glasul tău răsare.
Sunt floarea care o atingi cu mana`ti delicata,
Iar al petalelor miros …vei fi tu vreodată?


« Sunt jumătate de Pamant..si tu eşti jumătate,Formam un « TOT » , un Univers..nimic nu ne desparte…

Gânduri

„Tainicele mele ganduri
La iveala vor iesi
Si-ntr-o zi multe vise
Mi se vor indeplini.”



Poate crezi ca sunt rea si ca nu mă gândesc deloc la altceva decât la mine;
Poate mă crezi o egoista, o nesuferita, un diavol cu chip omenesc;Poate crezi ca-mi bat joc de tine sau ca te amăgesc cu nişte cuvinte deşarte;Poate crezi ca nu vreau decât sa te folosesc:))Da, aşa e! Te`am văzut mai mic si mai prost si m`am gândit ca ai fi o partida buna..:))) ca sa-mi bat joc de tine..:))Da! Aşa e! Am observat ca eşti slab si te-am folosit aşa cum am vrut eu;).Eşti prost! Nu ti-ai dat seama de nimic pana acum.Esti un NIMIC...viata ta este insusi nimic...:))Dar daca in gândul meu ar fi fost toate acestea si daca ti-as fi făcut aşa ceva, crezi ca acum mai eram lângă tine?Crezi ca nu plecam sa-mi caut pe altul mai prost?____________________________________________Aşa crezi? Te inseli rău de tot. Nu m-am gândit măcar o clipa la faptul ca tu ai fi altfel decât aşa cum eşti, aşa cum te vad eu.Si ştii cum te vad eu?:))Nu ! Nu ştii fiindcă nu ai avut răbdarea de a sta si a mă intelege.Hai sa-ti spun. Poate crezi ca spun basme cu zâne si prinţi, cu zmei si regine , insa eu cred ca nu e aşa si ştiu asta mai bine decât tine.Hai sa-ti spun totul, chiar acum, ca sa iţi para rău pentru tot ceea ce ai crezut despre mine......................................................................................................Nu te-am folosit, nu te-am ademenit, ci te-am "IUBIT"...Da! Te-am iubit. Si ştii de ce? Fiindcă eşti un înger coborât pe Pamat pentru mine.Fiindcă eşti lumina soarelui care a venit sa mă incalzeasca cu mângâierile ei fine.Fiindcă eşti strălucirea lunii in miezul nopţii care îmi luminează paşii către asfinţit.Fiindcă eşti mirosul primăverii care mă îmbie cu aroma sa...Fiindcă tu eşti un prinţ venit din basmele acelea, special pentru a-ti împlini soarta.Si ştii care e soarta ta?Nu, nu ştii! [-xDESTINUL tău se contopeşte cu al meu si devin unul singur...fiindcă noi am fost creaţi unul pentru altul...fiindcă natura ne vrea pe noi, îngerii ei păzitori...fiindcă eu te vreau numai pe tine...si fiindcă ştiu ca si tu te gandesti numai la mine.....

Perfect

„Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima.”


Si cand te gandesti la un moment dat, ca lucrurile iau o întorsătura surprinzătoare si neaşteptata chiar.
De ce te-ai schimbat ? De ce ? Imi poţi spune de ce ? Stii de ce ?
Nu, nu ştii ! S-a întâmplat prea repede, prea devreme sau poate prea domol si prea tarziu. Cert e ca te-ai schimbat !
Si eu, care credeam ca eşti un monstru ! Doar atât ? Poate chiar mai rău!
Si tu, tu nu erai decât o persoana care vroia sa mă protejeze. Dar exagerai.. mult prea mult ! Sunt mare, ce naiba! Îmi port singura de grija…pentru tine, insa, niciodata nu voi creste. Dar intelege ! Este stresant….am viata mea, tu pe a ta ! Hai sa uitam tot ce a fost si sa o luam de la capat.facem cunostinta ? Nu, nu cred ! Trecem peste ! Ne cunoastem deja, suntem amici..Tu te-ai schimbat, imi placi !
Si eu, naiva de mine, care credea ca ziua asta va fi un dezastru ! E marti, suntem in 3 ceasuri rele, m-am împiedicat de 4 ori cu stângul…sunt semne rele! Si ce daca ? De ce sa le credem ? De ce le-am crezut ? Pana la urma totul a fost bine.. ba nu, perfect! Asta e cuvântul potrivit. A fost aproape perfect! PERFECT ! Suna bine ! Este o ora minunata, dintr-o zi frumoasa, dintr-o saptamana stralucitoare, dintr-o luna fermecatoare, dintr-un an perfect! PERFECT !
Iar cel mai important lucru e ca eu sunt fericita !


« VIATA E PERFECTA ! »

Iţi este mai bine …

Se întâmpla ca uneori sa poti vedea cum din ruine poti construi ceva nou, ceva frumos, ceva minunat. Se întâmpla ca după lupta cu tine insati sa te trezeşti victoriasa, sa iţi rada sufletul de fericire, sa vibrezi de emoţii.
In seara asta s-a întâmplat ceva. Aţi fost amândoi alături de mine, chiar daca pentru 5 minute, dar pentru mine nu a contat decât ca aţi fost cu mine si ca m-aţi făcut sa zâmbesc, după atâta timp. Sunt atât de fericita, de linistta încât îmi vine sa plâng. Si plâng de bucurie. Nu am cerut mai mult, nu am vrut mai mult. A însemnat enorm gestul vostru. Amândoi, calmi, lângă mine. Amândoi, zâmbind pentru mine. Emoţionant ! frumos ! minunat ! nu ştiu ce sa mai zic acum. Sunt împăcata, mai vad totuşi o cale de împăcare. Poate ca pot uita momentele acelea in care v-am urat, poate mă veţi face sa va iubesc din nou…poate…nu sunt prea încrezătoare, căci voi nu sunteţi aşa. In seara asta aţi fost altfel.buni,intelegatori, iubitori. Aţi fost perfecţi.
Si as fi pe deplin fericita daca si el ar fi făcut tot posibilul sa fie bine. Dar el, in seara asta, mi-a spulberat orice dorinţa, m-a făcut sa-i fiu indiferenta. Si aşa voi fi cu el. Nu merita mai mult, nu am de gând sa-i ofer mai mult. De ce sa sufăr eu ca proasta ? de ce sa fiu eu cea care iubeşte ? nu, nu mai vreau sa ştiu ce înseamnă iubirea. Atâtea lacrimi, atâta durere si pentru ce ? ca sa mă consum eu, ca sa regret eu ? nu….am trecut de faza aia…iubirea nu mai exista pentru mine…sa se lege de altcineva, eu nu pot iubi. Si nu vreau sa iubesc…..

Secretul

„Oricine poate admite ca a gresit.
Adevaratul test insa, este a recunoaste acest lucru in fata altcuiva.

Te-ai gândit vreodată sa spui un secret l-ai ţinut ascuns multa vreme ? te-ai gândit ce consecinţe va avea ceea ce vei spune tu ? ceea ce ai ascuns atâta amar de vreme ?ceea ce credeai ca poate se va şterge cu buretele si ca nu va mai trebui vreodată sa-ti aduci aminte de el ? ştii cat de greu e sa spui un adevăr ? unii dintre noi ne ducem pe lumea cealaltă cu acest secret si poate ne este mai usor.dar ceilalţi cum trăiesc ? pot trai in linişte ? pot minţi aşa încontinuu ? ce fel de inima poţi avea ? cum poţi ascunde ceva atât de grav ? poate ca am crescut si am nevoie de un răspuns. Eu ştiu deja, îmi amintesc aşa vag, am căutat dovezi si din păcate pentru tine le-am gasit,caci nici măcar atâta lucru nu ai ştiut sa faci. sa mă protejezi.macar atat.sa cauţi sa nu aflu secretul tau,pana ce tu nu mi-l vei spune. Si cu toate ca am aflat, ca ştiu deja si ca mă crescut, tu nu îmi spui. si astepti sa treacă timpul si sa treaca..pana cand ? pana voi veni eu la tine si iţi voi spune ‘am aflat ….’,iar tu iţi vei cere iertare ,lăsându-ti lacrimile sa alunge uşor pe obrazul fierbinte si sa-mi spui ca eram prea mica pentru a intelege ? pana voi pleca sa aflu acel secret si sa-l aduc in fata ta ? sa iţi ceri iertare atunci ? nu te-a lăsat el sa spui ? nu ai vrut tu sa-mi spui ! m-ai ţinut departe de el, de….de el..nu contează cine e el, nici măcar nu îl cunosc, nu ştiu ..nu ştiu nimic. si totuşi mă doare. si as vrea măcar sa-mi fi spus. Poate ca acum îmi era mai uşor. Poate ca acum nu mai sufeream atât de mult. Si tu continui sa taci..iar eu sufar,sufar,dar nu vei ştii niciodată asta.asa cum nici ţie nu ti-a pasat de mine, mie nu îmi pasa de tine. Iar cand va veni momentul, voi veni la tine si iţi voi spune ceea ce ar fi trebuit sa-mi spui tu de fapt…SECRETUL…da secretul ala pe care l-ai ţinut ascuns atâta timp …eu ştiam de el de mica, insa am crescut si am uitat. eram o puştoaica atunci, nu ştiam ce si cum. dar acum ? acum ? aveam 12 ani atunci..si am fost destepata.am găsit aproape toate răspunsurile la întrebările mele si am găsit un raspuns,unul peste care nu voi trece niciodată. Si aşa cum ţie nu-ti pasa, nici mie nu îmi pasa de tine, de voi…l-ai scos din viata mea,fara voia mea…acum e rândul meu sa te scot eu pe tine, la fel de uşor cum ai făcut tu….si acum sufăr eu, dar va veni momentul in care tu vei suferi si mă vei căuta…iţi vei dori sa fi lângă familia ta, cea de odinioară, cea pentru care cândva erai totul..cea care te iubea. Si vei vedea ca ai greşit prea mult, căci persoana cea mai importanta nu te va ierta…poate nu te va ierta niciodată. Si stai si te gandesti cum un lucru banal la prima vedere, un lucru pe care l-ai tăinuit atâta vreme iese la iveala si te distruge. Nu eşti numai tu de vina, probabil nu aveai de ales, insa au fost atâtea şanse in care puteai sa repari ceva si totuşi nu ai facut-o.de ce ? de ce ? pentru ca aşa eşti tu. Nu-ti pasa de mine, de el…nu-ti pasa de noi. Si poate si el a uitat, are alta viata, alta…si suferi atât de mult cand te gandesti ca …..tu vrei sa-l gasesti,dar el nici nu se gandeste la tine. tu eşti disperata, iar el e liniştit…tu îl cauţi, el traieste cu altcineva…de ce viata asta atât de ingrozitoare ? de ce sa fie asta destinul meu ? cand te voi cunoaste… ? cand ? cand va fi totul frumos, cand voi fi, in sfarsit, fericita ?

As vrea

As vrea sa pot avea o mare de cristal
Si pe sageti de foc sa-not pana la mal.
Totul sa se transforme intr-un foc de gheata
Iar eu sa-mi construiesc un inel fortareata.

As vrea sa am o carte de smarald
Pe care s-o transform intr-un ochi de leopard.
O mica vrăjitoare eu sa fiu
Si cerul sa fie veşnic argintiu.

As vrea sa fiu o stea întunecata
Care sa lumineze lumea toata.
As vrea sa dorm in timp ce mă trezesc
Si somnul sa-l alung, sa îl păcălesc.

As vrea o lume cu oameni din catifea
Si eu sa port o rochiţa de surcea.
As vrea sa fiu inalta,s-ajung pana la soare,
Dar totuşi sa fiu mica, cat un bob de sare.



...As vrea sa fiu eu insami,un suflet de copil !
As vrea sa pot si eu, un mic poem sa scriu…

Un nou început

Prin fantasme albe vântul
Mă indeamna la iubire
Îmi sopteste lin cuvântul
« dragostea » sa reînvie.


Eu ascult si cad pe gânduri
Vorbe cu-nţeles nu-mi par.
Se aştern pe mii de rânduri,
Da-mi un început măcar.

A-nţelege acest cuvânt,
eu putea-voi vreodată?
Eu nu ştiu decât sa cant
Ceea ce a fost..ODATA !

Singurătatea

In coltul unei case,pe`o uliţa pustie,
Sta tăcuta o fata cu gânduri o mie.
E singura copila, trista, abandonata
De cel care credea ca ii este tata.

Sta intr-un colt tacuta,privirea-i este goala,
Nu mai iese din casa, nu mai merge la scoală
Întruna se gandeste si greu e sa-si dea seama
Ca tata e plecat, ca nu mai este mama.

Ea singura pe lume ca a rămas se pare
Si caută-n zadar o mica alinare.
Nu ştie si nu poate sa inteleaga acum
Ca fiecare parcurge propriul sau drum.

Si mai visează inca,nu poate sa accepte
Ca pe parintii ei n-o sa-i mai aştepte.
Ca uşa e inchisa,ca nu mai este tata
c-atunci cand ii e greu, n-o s-o ajute mama

cum sa se lipsească ea de spijinul dorit ?
cum sa accepte oare ca totul a pierit ?
cum va fi viata de-acum înainte
cine o s-o-nvete sa fie cuminte?

E mica si plapanda,naiva,inocenta
Cum va trai in lumea asta violenta ?
Sa se descurce poate, dar fara ai ei parinti
Nu ştie cum e viata, nu ştie cum o simţi.


Si-ncepe acum sa planga,lacrimi inunda fata
Care este lumea, ce înseamnă viata ?
Ce-nseamnă a trai singur p`aceasta lume
Ce`nseamna a nu-ti şti oare al tău nume ?

Pe gânduri iarasi cade, cu sufletu-necat
Căci parintii ei de mult au plecat.
Sa se întoarcă acum,stie ca nu e poate
Dar ştie f bine c-o vor veghea in noapte.

Ar vrea o data timpul înapoi sa-l dea
Ar vrea cu tata-n braţe o data sa mai stea
Ar vrea sa mai zambeasca,mama sa ii vorbească
Ar vrea sa simtă inca o data dragostea părinteasca.

Trist

Începi sa povesteşti prin ceea ce-ai trecut
si simţi ca s-a-ntamplat ceea ce n-ai vrut.
Ti-e teama de urmari,de oameni si de tot
Crezi ca viata ta n-are niciun rost.

Devii melancolic si te închizi in tine
Crezi ca lumea-n jur traieste prin mine
Vrei sa te deprinzi, dar melancolic cazi
Căci nimic in jur nu mai vrei sa vezi.

Si daca….

Si daca soarele apune,
In seara veşnicei urmări
El va veni si iţi va spune
Nefericitele urmări

Si daca se ascunde luna,
In norii negri,misteriosi
Atunci stearsa-I va fi urma
Si ochii negri cei frumoşi.

Si daca stelele-ar lipsi
In noapte-aceea destrămata
El mereu se va gândi
La iubirea ce ti-o poarta.

O clipa…

O clipa zbuciumata,
O zi pierduta-n vânt…
Un vis ce vrea sa vadă
Un suflet evadând.

O clipa de fericire,
O clipa-ti cer,atat !
Nu vreau mai mult pe lume,
Nu te vreau plângând.

O zi din viata ta,
O zi..nimic mai mult…
Doar asta-ti cer acum,
O vorba si un cant` !

O şoapta de iubire,
Atât eu îmi doresc.
Nu-ti cer nimic in lume
Doar spune-mi « te iubesc » !

Melancolic

Melancolie-mi trimiteau
Aceste vorbe rele.
Mă ascundeam si nu puteam
Sa mă feresc de ele.

Si eu fugeam, fugeam mereu,
Deloc nu mă opream.
Era chin pe chipul meu
Si mai rău mă temeam.

Asculta..

Am văzut o umbra
De pe malul marii
Am zărit o stea
Ce-o voi da uitării.

Am văzut iubirea
Ce ti-ascunzi in suflet.
Am zărit lumina
Ce te-a-mpodobit.

Tu, un înger pur
Ce se înalta-n ceruri,
Vino, te coboară,
Pana-n asfinţit !

Doboară-mi tristeţea,
Alina-mi durerea
Doar tu,inger mic
mi-aduci mângâierea !

viata-i trecătoare
zâmbetul mi-e şters
spune-mi ca pe mine,
asta iţi doreşti !

orbeşte-mi privirea
cu ochi otraviti.
Rapeste-mi strălucirea
Dar sa mă iubeşti !

Te coboara,suflet,
Curat pe pamant !
Zamisleste codrul
Si-apoi pieri in vânt !

Curata-mi amarul
Ce uşor mă stinge.
Împrumuta-mi viata
Care te atinge.

Asculta ce iţi spun
Tu, raza de lumina !
Da-mi un semn măcar,
Căci nu-s eu de vina !

O întâmplare hazlie !

Am pus mana pe un arici
Si m-a usturat.
Atunci mi-am dat seama
Ca m-am intepat.

Fuga la spital,
Degetul mă doare !
Timpul este scurt,
Respiraţia-mi taie.

Odată ajunşi la spital, pe seara,
m-am întâlnit cu doctorii in sala.
Degeţelul meu
Mă durea mereu..

Doctorii-s nebuni
In foarfecă-l pun
Si vor sa mi-l taie
Sa-l prăjească in tigaie !

Întuneric

Un nor profund străbate lumea
si parca e de neclintit.
Negura cetii ce se lasă,
Usor,cuprinde-ntreg pamant.

Un zbucium lesne de-nţeles
Ne taie parca-ntreaga zare.
E o tristeţe îngrozitoare
Si ne alunga in desert.

Ne clatină mai grav copacii
Natura-i parca un război.
Se lasă noaptea-n departare
Si al blestemului fior.

Cutremura iarasi ţinutul
Si lasă urme-n calea sa.
Iveşte râul, nepăsarea,
Totu-i mort, e inghetat !

Para de foc

stelele sunt argintii, rupte parca in fasii,
soarele e calduros,vorbele sunt de prisos.
Luna este fermecata si de prieteni separata.
Lumea asta-i buna, rea, dar e familia mea.
El e o fiinţa vie ce nu mi-e sortita mie.
Iubirea-i para de foc, acum vine, sta in loc.
Multe lucruri sunt fireşti, dar nu le vedem in veci.
Bucuria s-a pierdut in cine ştie ce ţinut.
Nimic nu mai pot sa fac…doar sa stau si sa mă zbat
De el n-o sa pot uita, căci este in inima mea.

As vrea

as vrea sa pot da timpul înapoi
si sa regăsesc iubirea dintre noi.
As vrea sa inteleg ce s-a întâmplat
Căci dintr-o data, noi ne-am separat.

As vrea sa trăiesc intr-o lume in care sa fim
Doar noi doi si sa ne iubim.
As vrea ca totul sa fie fermecat
Si tot râul sa fie uitat.

As vrea sa mă trezesc lângă tine,
As vrea sa-ti fie dor de mine.
As vrea sa mă iubeşti foarte mult
As vrea sa fim aproape, ca la început.

Amintiri…

Un cer cristalin si de-un străfund senin,
mi-arata amintiri ce par ca nu mai vin.
Natura îmi surâde, dar eu sunt conştiincioasa
Si din drum n-am vrut, sa mă fi întors.

In oglindirea apei ce curge uşor la vale,
Îmi vad chipul in mainele tale.
Mă las in nemurirea speranţei ce se stinge
Cand mana prea uşor apa o atinge.

Si-n aer parca zboară gânduri ce-mi vin in minte
In anume fel parca sa m-alinte.
Sufletu-mi ia chipul unui înger mic,
Dar fiindu-i parca frica, a dispărut un pic.

Florile zâmbesc timide-n lumea lor,
Dar amintirile, simt ca parca dor
Pe o roşie petala as vrea acum sa urc
Si in alta lume as vrea sa mă duc.

Pe-ntinsele meleaguri pe care am văzut,
Nimic deosebit nu mi s-a părut.
Era monotonie, era aer sublim,
La fel ca in lumea in care trăim.

Ai sa-nţelegi…

Ai sa-nţelegi cândva cat ai greşit
Ai sa-ti dai seama cat te-am iubit.
Ştiu ca nu renunţi, te vei intoarce iar,
Dar nu va mai conta, deja e in zadar.

Ai sa-ti dai seama cat te-am iubit,
Dar lucrurile de valoare nu le-ai preţuit.
Tu ai ales sa pleci si ai plecat,
Nu te mai intoarce, căci eu te-am uitat.

Ai sa-ti aminteşti prin cate am trecut
Si clipele frumoase care s-au pierdut.
Vei spune ca regreti,dar nu va mai conta,
Nu mai faci parte din viata mea.

Ai sa începi sa plângi ca m-ai lăsat
Ştii ca ce-ai crezut n-a fost adevărat.
Cand vei deschide ochii si te vei vedea
O sa-ti dai seama de greşeala ta.

Ai sa vii la mine sa-mi spui ca n-ai ştiut,
Ca m-ai abandonat, dar ca nu ai vrut.
Mă vei căuta peste tot prin lume,
Dar nu vei mai afla de al meu nume.

Ai s-asculţi atunci tot ceea ce-ti spuneam
Cand eram impreuna,cand noi ne iubeam.
Iţi vei aminti cum viata mi-as fi dat
De lângă mine doar sa nu fi plecat.

Ai sa suferi singur si-ai sa-ti aminteşti
De fata pe care ziceai ca o iubeşti.
Ea nu va fi acolo, căci ai îndepărtat-o,
Te-ai folosit de ea si-apoi ai lăsat-o.

Ai sa-nţelegi cândva cat ai greşit,
Dar va fi târziu, din suflet i-ai ieşit.
Povestea noastră s-a terminat,
Decizia asta….de la tine a plecat.
Aprilie 2009
Misterioasa stea…

Tainic univers si tainice carari,
Lasă-n viata ta ascunse urmări.
Pe-un bizar drum ascuns după izvor
Merg amintirile ce dor…

Spre misterioase drumuri te indrepti
Si-ai vrea acum sa ai inca noua vieţi.
Tu ştii ca nu-i posibil, aşa c-ai renunţat,
La misterioasa fata pe care-ai aşteptat.

Nebanuite gânduri iţi trec acum prin minte
Ai vrea si tu sa ştii ca pentru tine simte.
Este misterioasa, nu ştii ce sa faci
Poate e mai bine ca mereu sa taci.

Amintiri ascunse ies la suprafaţa,
Si-ai dori sa ai acum o noua viata.
Insa renunţi sa crezi in lucruri ireale
Si mergi iarasi pe jos, plimbându-te agale.

Ea nu se va intoarce, ştii asta cel mai bine,
i-ai făcut prea multe, s-a-ndepartat de tine
regreţi acum, dar ştii ca e târziu
sufletu-ti este parca prea pustiu..

te-ai reîntors pe tainica cărare,
ai renunţat la ea si incate mai doare.
In tainica ta viata nimic nu ar conta
Tu o vrei pe ea, căci este viata ta.

Ştii ca nu-i posibil ,căci ea a plecat.
Intr-o lume singur insa te-a lăsat.
Dureroase gânduri parca te omoară
De-acum vei fi singur in fiecare seara.

Speranţa

Am crezut in vise, dar s-au spulberat.
Am crezut in tine, dar tu ai plecat.
Am ascultat de stele, dar ele m-au minţit.
Am privit spre luna, dar m-a ocolit.

Nimic nu mă ajuta sa te regăsesc,
Nimeni nu mă lasă cu tine sa vorbesc.
Cum sa te mai pot uita,
Daca tu eşti viata mea.

Am sa-nchid ochii si-am sa visez din nou,
Poate-n visul meu va veni un erou.
Care sa mă salveze de pe acest ţinut
Unde sa m-ajute nimeni nu a vrut.

Am sa cred in tine căci mă vei îndruma,
Spre poarta ferecata din inima ta.
Ştiu ca mă vei ocroti,
Căci pe alta nu poti iubi.

Voi asculta de stele si ele-mi vor şopti
Drumul ce s-apuc spre tine a veni.
Mă vor veghea, ca-n calea mea
Sa mă gândesc mereu la iubirea ta.


Voi privi spre luna fermecata,
ca de tine eu sa nu fiu uitata.
Cand fata-n fata noi vom fi,
Iubire veşnica ne vom şopti.